N. Dumitrescu
Așa cum v-am informat într-una dintre edițiile ziarului nostru, zeci de specialişti din domeniul construcţiilor s-au reunit la Ploieşti, în cadrul celei de-a XXI-a ediţii a Conferinţei naţionale cu tema „Comportarea in situ a construcţiilor“. Invitatul special al acestei manifestări a fost Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în perioada 1996-2000, care a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.
– Domnule Nicolae Noica, în expunerea pe care ați făcut-o la Ploiești, v-ați manifestat și nemulțumirea față de desființarea ministerului la a cărui conducere v-ați aflat și dumneavoastră. În ce măsură s-au văzut efectele negative ale acestei decizii?
– Vorbim cu toții de autostrăzi, drumuri, spitale, edificii publice, inclusiv de problema inundațiilor și lipsa sistemelor de irigații. Or, inundațiile sunt rezolvate prin planurile de amenajare a teritoriului. Dacă aceste acțiuni nu sunt înțelese și s-a desființat Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, atunci incompetența se așează acolo unde n-ar trebui să stea. Iar aceasta este o mare problemă. Dacă la nivel de conducere a țării și de Guvern nu se înțeleg anumite noțiuni, sigur că se întâmplă ceea ce se întâmplă. Ministerul Lucrărilor Publice era cel mai vechi minister… de pe vremea lui Cuza! Cum să desființezi ceva atât de important? Eu sper că tot spunând cât de necesară este existența acestui minister și transmițând tot felul de scrisori celor în drept să se ocupe de această problemă, poate că acest minister se va reînființa cu prilejul formării noului Guvern.
– Ați amintit atât de inundații, cât și de lipsa sistemelor de irigații. Cum se face că atunci când plouă într-o zi cât într-o lună sunt inundații în aceleași zone, iar în privința sistemelor de irigații, lipsa lor se vede doar atunci când seceta distruge culturile ?
-Problema este că nu învățăm din greșeli, că nu ne cunoaștem istoria. Aici, la Ploiești, am avut o expunere despre Ion I. C. Brătianu care a jucat un rol de primă importanță în viața politică din România modernă. Eu am vorbit despre activitatea sa ca inginer constructor, în contextul în care, studiind la Paris, primele lucruri despre care a învățat au fost regularizarea torenților – deci râurile astea care produc inundații, în fond – și irigațiile. În România se știe că se produc inundații în anumite zone, dar nu se ia nicio măsură! Dovadă, recent, cazul de la Galați, despre care se știa de multă vreme, dar n-au fost bani ca să se realizeze un mic dig. Asta este o mare problemă, pentru că în planurile de amenajare a teritoriului, care între anii 2001-2002 au fost aprobate la nivel de Parlament, era foarte clar lămurită zona de risc la inundații. În cazul canalului pe Siret, el trebuie refăcut și continuate lucrările. Și atunci se pot rezolva multe probleme legate de inundații, inclusiv de irigații. Chestiunile acestea trebuie să le înțeleagă cineva și să le ducă la îndeplinire. Cât privește lipsa sistemelor de irigații, au fost în multe zone astfel de instalații. Că erau sau nu erau grozave, asta rămâne de discutat. Dar, noi ce le-am făcut?
Le-am desființat! Am citit că din anul 1990 încoace s-au cheltuit 2,6 miliarde de euro pentru irigații. Unde este acest sistem de irigații? Dacă, însă, pe anumite funcții ar fi puși oameni de specialitate, atunci lucrurile s-ar rezolva.
– Oare aceste nereguli nu sunt și din cauza faptului că anumite funcții nu sunt ocupate de specialiști?
– Categoric! Vorbim de competență, la urma urmei. Pe anumite funcții trebuie să fie niște oameni competenți ca să poată lua decizii în cunoștință de cauză. Eu tot aduc în discuție faptul că, și înainte de război, se numeau niște miniștri care aveau o funcție politică. Aceștia nu erau specialiști, însă aveau în subordine un secretar general, specialist în domeniul respectiv, persoană care își continua activitatea indiferent dacă era schimbat ministrul, astfel încât să existe continuitate în domeniul respectiv, inclusiv în privința lucrărilor. Pe când acum, această chestiune nu este înțeleasă și mi se pare cea mai gravă problemă.
– O dată la patru ani, cei care vor să câștige guvernarea promit multe, inclusiv noi tronsoane de autostrăzi. De ce credeți că încep anumite investiții și nu se finalizează la timp, chiar dacă sunt bani?
– Ne apucăm de multe lucrări și nu se continuă din cauza faptului că nimeni nu le urmărește. Probabil că ar trebui să fie verificate de către un minister de resort, și aici iar revin la necesitatea înființării Ministerului Lucrărilor Publice. Finalizarea lucrărilor ar trebui să fie impusă, iar cei care nu respectă termenele ar trebui să tragă și consecințele de rigoare, mai ales antreprenorii. Ar trebui ca aceia care trag de timp și fac niște greșeli mari să fie monitorizați și să li se retragă dreptul de a mai realiza și alte lucrări. De exemplu, cum a fost cu acea porțiune de autostradă care s-a prăbușit. Am întrebat și eu cine au fost diriginții de șantier, inspectorii care au semnat pentru recepție, cine au fost inspectorii de stat în construcție, pentru că, atunci când eram eu la minister, am format oameni de specialitate. Păi, dacă au controlat, iar rezultatul a fost cel care a fost, atunci acelor oameni care au verificat ar trebui să li se ridice dreptul de a mai profesa în domeniul construcțiilor!
– Rămânând la autostradă, realizarea tronsonului Comarnic-Brașov a devenit o adevărată legendă. Nu știu dacă era în calcul și pe vremea când erați dumneavoastră ministru…
– Problema este următoarea: planul de amenajare a teritoriului național – căi de circulație, este aprobat din anul 1997 de către Parlament. În acest plan era atât coridorul 4 de la Vest la Est, printre care Sibiu-Pitești, inclusiv Comarnic-Brașov, dar sub o altă formă decât a fost prezentat acest tronson în ultima perioadă. Acum se vrea ca această autostradă să fie cu mai multe tunele, iar valoarea investiției ar fi foarte mare. Or, nu se pot arunca banii așa…
– Să înțeleg că n-ar fi oportună soluția cu tunele?
– Categoric, nu! Eu, spre exemplu, am mai discutat cu specialiști în domeniu care spuneau o chestiune foarte interesantă. Când e aglomerație mare pe Valea Prahovei ? Sâmbăta și duminica! Păi, atunci, ai patru benzi de circulație: când e vorba despre ziua de sâmbătă și se merge către Brașov, să se circule pe trei benzi și să fie blocată cealaltă bandă, iar la întoarcere, duminica, dinspre Brașov, să se procedeze invers. Sau, dacă vrei să lărgești drumul, poți s-o faci, dar nu neapărat cu atâtea tunele. Mi-a spus cineva, și nu mi-a venit să cred, că în cazul unui tunel costul este de 30.000 de euro metrul! Prin urmare, ar trebui găsite niște soluții rezonabile, care să se încadreze și în niște limite bănești normale.
-Când erați dumneavoastră ministru s-au pus primele ”buline roșii” pe blocurile cu grad 1 de risc seismic. De atunci, multe alte imobile au fost incluse în aceeași categorie, fără însă să beneficieze și de lucrări de consolidare. Care să fie cauza?
– Când eram eu ministru s-au pus ”buline roșii” pe 110 clădiri. Atât. Am prezentat această situație a blocurilor cu risc seismic cel mai ridicat și Guvernului, ca să-și însușească acest lucru în baza realizării unor expertize. Am plecat eu de la minister, au mai apărut buline roșii și pe alte blocuri. Numai că, eu am spus să se pună buline numai pe blocurile care aveau mai mult de patru etaje. Or, s-au pus buline roșii și pe imobile care aveau parter plus un etaj, în condițiile în care, în acest caz, clădirile s-au deteriorat din cauza faptului că nu au fost întreținute. Problema este că nu o să rezolvăm niciodată ceva dacă doar punem buline roșii. În București doar 12 clădiri au fost consolidate…
– Iar la Ploiești doar un singur bloc. Problema este inexistența blocurilor de necesitate, unde să fie mutați proprietarii din imobilele care vor avea parte de lucrări de consolidare.
– Ei, aici ați atins cu adevărat o problemă. Când eu eram la minister, am analizat cu colegii o serie de soluții. Când sunt lucrări de consolidare, se pot pune un fel de diafragme de beton la exteriorul blocurilor, iar la interior niște diafragme de metal, astfel încât să se poată realiza aceste lucrări cu oamenii în casă. Pentru că, aici este problema, mai ales cu familiile unde sunt vârstnici și care n-au interesul să plece din casa lor. Prin urmare, se poate găsi o soluție ca aceste lucrări de consolidare să se poată realiza fără ca oamenii să fie evacuați.
