După ce a căpătat drept de participare în Liga a III-a, câştigând meciul de baraj, la capătul unui sezon de Liga A Prahova pe care l-a dominat, CS Păuleşti a anunţat oficial, prin vocea preşedintelui Vasile Vasile că nu va “uza” de acest drept câştigat pe teren şi va rămâne să joace în întrecerea judeţeană!
Decizia, una dezamăgitoare din unele puncte de vedere, are însă câteva explicaţii pertinente, de care trebui să ţină cont orice club care “vrea să facă fotbal”, la nivel naţional.
1. Păuleştiul ar fi plătit baremuri de arbitraj de zece ori mai mari în Liga a III-a, decât la judeţ! O fi comuna bogată, dar presupunea un “efort”, nu?
2. Apoi, înregistrarea contractelor la FRF, conform ROAF (lucru obligatoriu), ar fi dus şi la un grad de fiscalizare mult mai mare al acestor bani, plus necesitatea unei alte categorii de personal, deloc simplu de găsit (contabil, specialist în relaţia cu ITM, etc.)
3. Pentru un club “de comună”, găsirea a 6 jucători născuţi în 1997 sau mai mici, cu oarecare calitate, nu este un lucru simplu, atât timp cât nu se va investi în grupe de copii, serios, pentru a “creşte” fotbalişti.
4. Există şi o “teamă” privind acomodarea cu noile reguli, ale FRF (să nu uităm că o amendă primită “la Bucureşti” poate dezechilibra bugetul).
Aşa că, până la urmă, decizia celor de la Păuleşti, de a rămâne “fruntaş la ţară”, poate fi explicată şi chiar înţeleasă! Şi, totuşi, o dată în istoria clubului exista această şansă, această provocare…
