Leon Chirilă
Fostul vicepremier şi lider politic Gabriel Oprea a lăsat românilor o formulă de tristă amintire – „interesul naţional” – pe care a folosit-o doar în interes propriu, denaturând, condamnabil, o cauză nobilă a unui întreg popor. „Debutul” denaturării despre care vorbim revine, însă, unui alt politician – Dan Voiculescu – care tot pentru interesul naţional, a trădat o coaliţie politică pentru a se „aureola” cu celebrul calificativ „soluţie imorală”, cu care l-a blagoslovit chiar cel pentru care a defilat sub stindardul interesului naţional! Şi astfel, fără să bănuiască vreun moment, Voiculescu şi Oprea au reuşit să contureze, cum nu se putea mai bine, situaţia întregii societăţi româneşti postdecembriste.
Începând de la Revoluţia din decembrie 1989 – despre care tot mai multă lume crede că a fost „lucrătura” altora – şi până astăzi, interesul nostru naţional s-a încăpăţânat să se definească a fi o veritabilă soluţie imorală. Astfel, am fost obligaţi să privatizăm economia în interes naţional – ca să accedem în UE şi NATO – dar astăzi, judecând la rece lucrurile, putem spune fără remuşcări că totul a fost o soluţie imorală! Şi aceasta deoarece majoritatea covârşitoare a economiei, împinsă spre vânzare pe câţiva firfirici deoarece avea „calitatea” de fier vechi, a ajuns şi ea în buzunare motivate tot de… interesul naţional! Adică, de soluţia imorală a acestui interes, deoarece nimeni, niciun român cu mintea întreagă nu a contestat, nu a protestat, nu a chemat lumea să dea jos guvernele nevolnice care asistau pasive la acest veritabil act de trădare naţională, nicidecum de… interes naţional! Am mai spus-o nu doar eu, ci şi mulţi alţi confraţi gazetari, că am pierdut, în tot acest timp al trădărilor, şi averile naturale ale ţării, nu doar pe cele „ceauşiste”. Nu mai beneficiem de apele noastre, falnicii codri se transformă vertiginos în imense suprafeţe „semănate” cu cioturi, măruntaiele pământului sunt „sorbite” tot de alţii, iar „diriguitorii” ţării – înscăunaţi de forţe străine ţării – luptă cu îndârjire acum pentru generalizarea soluţiei imorale a interesului naţional!?!
Iar „moţul” acestui interes naţional imoral îl constituie, de-o vreme încoace, „răsunătoarele” urmăriri penale, procese justiţiare şi condamnări „legale” ale tuturor acelor români care au avut curajul să nu creadă că interesul nostru naţional înseamnă trădarea ţării. E-adevărat, şi printre noi sunt destule şi veritabile „uscături imorale” dar, ca şi în atâtea alte ţări, nu ele sunt cele care trebuie să canalizeze modalităţile de aplicare a legii. Şi-apoi, chiar vi se pare normal că doar românii sunt hoţi, infractori, evazionişti şi speculanţi, iar toţi cei care ne-au invadat ţara cu tot felul de afaceri sunt mai sfinţi decât sfinţii? Iar ce-i la fel de curios o constituie faptul că „moda denunţătorilor” nu-i valabilă şi pentru ce-i veniţi de pe-aiurea; chiar nimeni, niciun român autentic, nu vede ce fel de activităţi desfăşoară aceştia, cum „ne cumpără şi ne vând” pe un mărunţiş care „spurcă” interesul nostru naţional?
Fireşte, sunt multe de spus pentru a argumenta inversarea valorilor care s-a produs după 1989, dar, cu certitudine, interesul naţional s-a… decalibrat, fiind tot mai folosit ca soluţie imorală!
