Situaţia de la CSM Ploieşti, din punct de vedere financiar, este comentată, analizată, întoarsă pe toate părţile, de fiecare dată concluzia fiind aceeaşi, dar „îmbrăcată” în cuvinte diferite… Concluzia: cheltuielile „angajate” de către club depăşesc bugetul acordat de către Consiliul Local, greşelile de management fiind constatate de raportul nefavorabil al consilierilor, de permutările din vârful clubului, de situaţia actuală, în care se încearcă reduceri salariale „pe unde se poate”, capitol care merită discutat. Pentru că CSM „taie în carne vie” unde poate, unde nu există contracte sportive, pe la personal auxiliar, maseuri, departamentul de imagine al clubului etc. Economii de câteva mii de lei, lunar, pe fiecare departament, dar care nu rezolvă „supradimensionarea” bugetului, mai ales la salariile acordate echipei de handbal feminin. Echipă care se comportă cum este plătită, cuvântul „mercenariat” fiind tot mai des invocat în „şedinţele interne de analiză”, desigur, nu de faţă cu sportivele.
Eforturile evidente de a echilibra bugetul „ocolesc” subiectul principal: cine şi cu aprobarea cui a făcut din echipa de fete un fel de „El Dorado”, fără un fundament sportiv clar şi cum se plătesc greşelile? Cine are „surse” în interiorul clubului ştie că, timp de câteva luni, din vară, până la „schimbare”, cel mai folosit cuvânt în discuţiile „tactice” despre ce se joacă la echipă, e drept, doar „şoptit pe la colţuri”, este unul care caracterizează societatea românească! Anume „para-ndărăt”…
