Analizând basmele, putem observa că urmează firul vieţii: ne vorbesc despre copilăria eroului, relaţiile din familie, conflictele, confruntările şi transformările acestuia, şi finalul, care deseori este fericire până la adânci bătrâneţi.
Este uşor să ne identificăm cu eroii din basme, căci semănăm cu ei. De aici derivă rolul terapeutic al basmelor. Căci această identificare psihică ne ajută să dăm glas unor emoţii, trăiri greu de exprimat, dar pe care personajele, prin modul în care sunt creionate, le întruchipează. De exemplu, un copil care se simte nedreptăţit sau neiubit de mama sa va asculta fascinat basme care povestesc despre eroi oprimaţi de mame vitrege, va căuta să afle cum se rezolvă conflictul.
Pentru acel copil basmul dă glas unor trăiri conflictuale din el, în care dragostea şi ura faţă de mamă sunt trăite foarte puternic. Basmul îi poate transmite încrederea că problemele se rezolvă, îl poate ajuta să îşi dezvolte empatia şi faţă de mama (când basmul ne povesteşte cum acea mamă vitregă a ajuns să fie rea), potrivit Psychologies.ro.
