Strazile din Ploiesti, o lectie de istorie

Alex Călinoiu

Dincolo de povestea locurilor, oamenilor sau clădirilor, multe dintre străzile Ploieştiului, de la artere până la aleile periferice, pot reprezenta un adevărat izvor de istorie. Nu întâmplător, la un calcul rapid, aproape un sfert din numărul total de străzi ale urbei poartă numele unor personalităţi româneşti sau internaţionale, unele fiind personaje arhicunoscute, altele nişte enigme chiar şi pentru riverani. Cert este că alegerile făcute pentru botezarea acestor artere şi schimbările de denumiri petrecute de-a lungul anilor spun şi ele foarte multe despre istoria recentă a poporului român şi a Ploieştiului. Dincolo de personaje ca Eminescu, Ţepeş, Caragiale, Creangă sau Mircea cel Bătrân, plăcuţele cu denumirile străzilor amintesc de războaiele antiotomane, revoluţia paşoptistă, republica de la Ploieşti, martirii din Primul şi al Doilea Război Mondial, perioada comunistă sau Revoluţia de la 1989.
Căpitan Aviator Popescu-Ciocănel este unul dintre cele mai potrivite exemple. Astăzi o stradă care face legătura între Eroilor şi Rudului, din dreptul cimitirului Bolovani, artera poartă numele pilotului ploieştean care a condus primul zbor românesc de recunoaştere din al Doilea Război Mondial, în 1941, deasupra teritoriului rusesc. În 1942, Gheorghe Popescu-Ciocănel începe antrenamentele pentru a deveni pilot de vânătoare, având să obţină, în următorii doi ani, o statistică impresionantă privind „angajarea” şi doborârea avioanelor inamice. Din păcate, manualele de istorie omit faptele sale, iar pe internet – cu excepţia unui blog (brasoave.blogspot.ro) – nu se prea pot găsi informaţii. Aviatorul ploieştean s-a stins din viaţă la 12 august 1944, în urma rănilor suferite după doborârea avionului său, în timpul unei misiuni desfăşurate la 26 iulie, când o formaţie de 18 aeronave româneşti a decolat pentru a intercepta ceea ce pe radar apărea ca fiind 20 de bombardiere neînsoţite. În realitate însă – scrie sursa citată – erau mult mai multe bombardiere escortate de peste 100 de avioane P-38 şi P-51. În angajamentul ce a urmat, piloţii români au înregistrat 11 victorii, una aparţinând asului român, dar preţul plătit a fost foarte mare: şapte avioane pierdute, trei piloţi morţi şi trei răniţi. Pe 8 august, în timpul perioadei de spitalizare, căpitanul Popescu-Ciocănel a primit cea mai pretigioasă decoraţie românească, Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III-a.
Ienăchiţă Văcărescu dă numele unei străzi, dar şi unui cartier din Ploieşti. De multe ori scris greşit chiar şi în actele Primăriei, cu „I”-ul lipsă, Ienăchiţă Văcărescu a fost un important poet, fililog şi istoric român din secolul XVIII, amintit ca fiind un mare dregător domnesc care a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare şi totodată al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman.
Pictor Rosenthal – Dacă tot am deschis capitolul personalităţilor care dau numele unor străzi şi cartiere ale urbei, ajungem la Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar din secolul XIX, evreu la origini, născut în Budapesta, dar stabilit la Bucureşti în 1842, ca trimis al lojei masonice, cu scopul de a sprijini mişcarea de trezire naţională care avea să ducă la revoluţia de la 1848, după cum notează site-ul wikipedia.org. După înăbuşirea revoltei, pleacă în exil, dar încearcă să reintre în ţară, cu o misiune din partea comitetului revoluționar român de la Paris. Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluționare, şi moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-și fi trădat prietenii și tovarășii de luptă. Într-o altă variantă asupra morții lui Rosenthal se spune că s-ar fi sinucis, ca să nu fie obligat să-și deconspire prietenii. O notă din Jurnalul lui C.A. Rosetti (însemnare din 5 februarie 1852) – citată de acelaşi site – care spune: „Să piară un om atât de sfânt și să nu se dea nici trupul mamei sale” sugerează mai degrabă faptul că Rosenthal ar fi fost desfigurat de torturi și de aceea trupul lui nu a fost dat familiei. Niciuna din cele două variante ale morții sale nu a putut fi verificată istoric.
Take Ionescu – altă personalitate al cărei nume, împrumutat unei străzi din centrul Ploieştiului, ajunge de multe ori să fie scris greşit inclusiv în actele oficiale. Dumitru Ioan – după numele din registrul de naşteri – sau Take Ionescu, aşa cum avea să fie cunoscut mai târziu, a fost un om politic ploieştean, avocat şi ziarist. A deţinut mai multe funcţii în Guvernul român, remarcându-se ca un apărător al luptei pentru unitatea naţională a românilor şi un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea Păcii de la București din 1913, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Balcanic, precum și punerea bazelor Micii Înțelegeri în 1921, notează wikipedia.org.
Radu Stanian – Nu demult, un politician autohton amintea, parcă pentru a-i necăji pe cei care se luptau pentru funcţia de primar al Ploieştiului, că un singur edil al localităţii a ajuns să aibă statuie pe bulevard. Este vorba despre Radu Stanian, avocat ploieştean, om politic şi participant la mişcarea antidinastică ploieşteană de la 1870. A fost deputat şi senator şi în mai multe rânduri primar al Ploieştiului, de numele său legându-se multe dintre realizările edilitare ale secolului XIX. În mandatul său au fost finalizate lucrările la Bulevardul Independenţei, iar clădirea pe care astăzi o ştim drept „Casa Căsătoriilor” a fost locuinţa lui Stanian. Astăzi, fostul edil are un bust în apropiere, iar strada din spatele Casei Căsătoriilor în poartă numele.

Regii, străzile şi comuniştii

Mihail Kutuzov a fost un feldmareșal țarist, care a trăit între 1745 şi 1813 şi căruia i se atribuie meritul salvării Rusiei în timpul invaziei napoleoniene din 1812. Astăzi, la Ploieşti, Kutuzov dă numele unei alei din buricul târgului, situată în apropierea Filarmonicii „Paul Constantinescu” şi reprezintă , în egală măsură, o amintire a perioadei comuniste, în care multe artere din Ploieşti şi nu numai au fost rebotezate, primind numele unor personalităţi sovietice. Aşa s-a întâmplat ca, la Ploieşti, comuniştii să „şteargă” toate străzile care aminteau de monarhie. Site-ul republicaploiesti.net, proiect susţinut de Asociaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare Urbană, prezintă pe larg într-un articol toate modificările aduse în perioada respectivă. Spre exemplu, denumirea de „Carol I” îi fusese dată unei străzi din apropierea Bulevardului Independenţei, care a fost rebotezată şi care şi azi se numeşte 13 Decembrie, în amintirea unei revolte a tipografilor bucureşteni socialişti înăbuşite sângeros la 1918. Numele Reginei Elisabeta a fost acordat străzii „pereche” a celei de mai sus, cea care face legătura între rondul II şi Bobâlna (fosta C.A. Rosetti). În perioada comunistă, a purtat numele lui Ilie Pintilie, comunistul mort la închisoarea Doftana la cutremurul din 1940. În prezent, strada se numeşte Traian Vuia. Una dintre cele mai vechi şi mai importante străzi din Ploieşti – Calea Câmpinii – a purtat în vremea monarhiei numele celui de-al doilea rege al României, Ferdinand I, mai precizează site-ul republicaploiesti.net. După venirea regimului comunist la putere, artera care porneşte din centrul oraşului şi merge până la ieşirea spre Câmpina sau Braşov a fost redenumită Bulevardul Republicii, nume pe care îl păstrează şi astăzi. Potrivit aceleiaşi surse, strada Mărăşeşti de astăzi a purtat, în trecut, numele regelui Carol al II-lea, până şa 1948. Odată cu instaurarea comunismului, denumirea a fost schimbată în Ştefan Gheorghiu, în amintirea socialistului născut la Ploieşti, iar actualul nume al arterei a fost dat după 1990.
În centrul Ploieştiului a existat şi o stradă care îi purta numele lui Lenin, în imediata vecinătate a Halelor Centrale. Până atunci, ea purtase numele lui Eugen Stănescu, în cinstea fostului ministru al Justiţiei din timpul lui Carol I, potrivit site-ului republicaploiesti.net. Interesant este că şi strada paralelă, creată prin sistematizarea de la începutul anilor ’50 şi care porneşte din zona Palatului Telefoanelor spre strada Romană, a primit tot numele unei figuri sovietice, Nadejda Krupskaia, cunoscută ca o înfocată luptătoare comunistă şi iubită de-o viaţă a lui Lenin. Astăzi, strada Krupskaia poartă denumirea Călin Cătălin, în cinstea unui erou ploieştean căzut în 1989. Legat de el, internetul oferă foarte puţine detalii, singura confirmare fiind un decret semnat în 1992 de şeful statului în care sublocotenentul Călin Cătălin Constantin primeşte titlul de „Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989”.
Tot un erou al Revoluţiei – mult mai controversat, ce-i drept – i-a luat şi locul lui Lenin. Este vorba despre generalul Vasile Milea, ultimul ministru comunist al Apărării, despre care se ştie că s-a sinucis în data de 22 decembrie 1989 în sediul CC al PCR, speculându-se că ar fi recurs la acest gest extrem pentru a nu fi nevoit să pună în aplicare ordinul lui Ceauşescu de a trage în mulţime. El a primit post-mortem titlul de erou, cu toate că au existat numeroşi contestatari care au arătat că acelaşi Milea ordonase scoaterea tancurilor în strada la Timişoara, câteva zile mai devreme.