„În universităţi, hărţuirea sexuală e parte din experienţa universitară a multor generaţii de studente”, susţin 12 ONG-uri, care au lansat o scrisoare deschisă adresată universităţilor şi Ministerului Educaţiei. Organizaţiile cer „Ministerului Educaţiei şi Senatelor tuturor universităţilor din România să introducă de urgenţă modalităţi accesibile studentelor/studenţilor de a reclama fapte de hărţuire sexuală din partea profesorilor precum şi sancţiuni pentru cadre didactice vinovate de hărţuire sexuală”.
Iată conţinutul scrisorii: „În primul rând, cerem Ministerului Educaţiei şi Senatelor tuturor universităţilor din România să introducă de urgenţă modalităţi accesibile studentelor/studenţilor de a reclama fapte de hărţuire sexuală din partea profesorilor precum şi sancţiuni pentru cadre didactice vinovate de hărţuire sexuală asupra studentelor sau asupra altor angajate. În al doilea rând, cerem tuturor universităţilor demararea unor campanii de informare cu privire la hărţuirea sexuală în unităţile de învăţământ. Considerăm că o astfel de campanie ar constitui un gest minimal de recunoaştere a responsabilităţii faţă de femeile care studiază sau lucrează în instituţii de învăţământ superior! În urma cazului Dumitru Paduraru, cadru didactic la UMF Iaşi, arestat pentru luare de mită, şantaj şi tentativă de viol, semnalam că în universităţi hărţuirea sexuală e parte din experienţa universitară a multor generaţii de studente. Credem că a trecut momentul în care breasla universitară mai poate clama ignoranţa faţă de abuzurile pe care le găzduieşte inclusiv toleranţă faţă de abuzuri de natură sexuală. Pentru a putea identifica cu uşurinţă situaţia de hărţuire sexuală menţionăm că astfel de acte includ: comportamente ca mângâieri, îmbrăţişări, atingeri ale corpului, atingeri într-o manieră sexuală, comentarii nedorite despre viaţa privată sau sexuală a persoanei; propuneri şi avansuri sexuale; trimiterea de mesaje, sms-uri, e-mailuri pornografice şi/sau ameninţătoare; ameninţări, constrângeri, abuz de autoritate prin condiţionarea obţinerii unor beneficii în plan profesional de acceptare a comportamentelor de hărţuire. Hărţuirea sexuală în universităţi se bazează pe diferenţa de putere şi credibilitate ce există între studenţi/studente şi cadre didactice, acestea din urmă fiind protejate de statutul profesional, cât şi de inerţia comisiilor disciplinare.
Aceste fapte reprezintă acte de discriminare şi fapte penale, precum şi încălcări de ordin etic ale principiilor învăţământului superior. Universităţile româneşti nu tratează hărţuirea sexuală cu atenţia şi proptitudinea necesară, fapt dovedit şi din faptul că astfel de comportamente nu sunt explicit prevăzute în codurile de etică ale universităţilor. E timpul ca universităţile româneşti să îşi asume mai multe responsabilităţi faţă de studente, să introducă sancţiuni pentru comportamente de hărţuire sexuală şi să nu mai muşamalizeze cazuri precum cele de la UMF Iaşi. Fără lipsa de repercusiuni asupra unor cadre didactice cu un comportament penal, universităţile nu sunt nici instituţii credibile şi nici respectate. E momentul ca universităţile să acţioneze cu responsabilitate şi să ia măsuri împotriva celor vinovaţi de acte de corupţie, de abuzuri şi şantaje asupra studenţilor şi de agresiuni sexuale asupra femeilor din universităţi. Încurajăm studentele ca în cazul în care se confruntă cu o situaţie de hărţuire să nu se lase intimidate de ameninţările cadrelor didactice şi să reclame de urgenţă faptele către organele de poliţie sau să apeleze la sprijinul organizaţiilor neguvernamentale pentru drepturile femeilor (parte din ele coalizate în Reţeaua Rupem Tăcerea despre Violenţa Sexuală). ONG-urile pentru drepturile femeilor vă pot asculta fără a vă judeca şi desconsidera şi vă pot oferi gratuit informare, îndrumare în demersurile legale, consiliere psihologică şi în anumite condiţii chiar asistenta juridică.
Organizaţiile semnatare ale scrisorii sunt: Asociaţia Transcena, Institutul Est European de Sănătatea Reproducerii, Asociaţia Front, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Asociaţia E-romnja, Societatea de Analize Feministe AnA, Centrul Filia, Asociaţia AFIV- Artemis, Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen (A.L.E.G.), Asociaţia ACTEDO, Asociaţia Quantic, Asociaţia Pas Alternativ.
