Leon Chirila
Martor al tuturor disputelor electorale postdecembriste, pot să afirm că, după 25 de ani de democraţie – aşa cum am înţeles-o noi, românii – campania electorală nu mai este ceea ce ar trebui să fie şi seamănă, enervant de bine, cu nişte…lături. Toamna anului 2014 ne-a „binecuvântat”, iată, şi cu asemenea „rod bogat”, de dimineaţa şi până seara fiind martorii unor evenimente, declaraţii, acţiuni care, mai degrabă, ar avea loc într-un mare lighean, fireşte, tot electoral, în care se strânge toată…zoaia! N-am crezut că se va ajunge într-un asemenea stadiu, nu mi-am închipuit că oameni care au, totuşi, capetele pe umeri, pot debita ceea ce auzim şi vedem. Rivalitatea – firească într-o competiţie electorală, s-a transformat într-un veritabil război, fair play-ul a fost înlocuit cu loviturile sub centură, iar civilizaţia – cu care ne place să ne fălim, a fost înlocuită cu…mahalaua!
Comportamentul celor angajaţi în campania electorală – şi, fireşte, a susţinătorilor, a simpatizanţilor lor – dovedeşte, fără nicio îndoială, că amnezia le-a „mâncat”, pur şi simplu, memoria, politeţea – care ar trebui să-i caracterizeze şi să le completeze statutul pe care şi l-au asumat în competiţia electorală, fiind înlocuită – fără nicio urmă de regret sau de reţinere, măcar, de jigniri. Şi nu cred că exagerez dacă voi spune că expresia de maidan „Ba a mătii!”, chiar dacă poate fi, oarecum, cizelată în „Ba a mamei dv!” se deduce uşor din majoritatea „dialogurilor” electorale la care suntem nevoiţi să asistăm.
Care sunt ingredientele care dau consistenţă lăturilor electorale de care vorbesc? Numeroase şi, aproape, zilnice. Auzim sau vedem cum competitorii sunt în stare de „cretinisme”, că sunt „hoţi”, „infatuaţi” sau „mincinoşi”, că unul este „pisic”, iar altul „hologramă”. De asemenea, apelativele acestei campanii mai cuprind termeni ca „incapabil”, „fraier”, „monstru”, „cap sec”, iar „eroii” titulari ai acestor caracteristici ne-ar trata cu „rânjete” sau cu ”găleţi de…lături”!
Ca martor al acestor tratamente electorale, mă întreb – pentru că am fost întrebat, la rându-mi – dacă va mai exista viaţă după alegeri?!? Vocabularul acesta caracteristic periferiei societăţii ne pune pe gânduri ca după ce ai vizionat celebrul film „The day after”. Şi facem această paralelă deoarece raţiunea trebuie să fie cea care să ne guverneze acţiunile, manifestările, atitudinile şi, mai ales, „slobozenia” gurii! De ce nu gândesc cei aflaţi în competiţia electorală că aceasta ţine doar o perioadă limitată, că orice campanie electorală are început dar şi sfârşit, că, aşa cum spune o vorbă românească, se întâlneşte deal cu deal, darămite om cu om! Şi-atunci, la o eventuală întâlnire a celor care s-au bălăcărit o vreme, care va fi reacţia? Cum îşi vor explica ei „băile” cu lături electorale?
Aviz amatorilor!
