Pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc
Sfântul a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al Sfântului marelui mucenic Teodor Tiron. El a fost prins şi întemniţat pentru credinţa creştină împreună cu sfinţii Eutropie şi Cleonic. Şi, săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă. După aceea, fiind eliberat s-a dus la casa lui, şi sărutând pe maică-sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, a fost prins din nou de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Aceştia, legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier care avea multe cuie ascuţite, l-au gonit tocmai spre oraşul Comanelor. Sosind la satul Dacnon, s-au găzduit la o femeie şi au legat pe sfântul de un paltin uscat. La rugăciunea sfântului, a înverzit paltinul şi a înfrunzit, iar acolo unde a stat sfântul a ieşit din pământ o fântână cu apă. După ce au sosit la oraşul Comanelor, a fost dus sfântul înaintea guvernatorului şi, neplecându-se, a făcut cu rugăciunea sa să se pogoare foc din cer şi a ars capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atunci, mâniindu-se guvernatorul, a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu.
