O mare problemă a zilelor pe care le trăim în prezent este felul în care ne garantăm reuşita în viaţă. Chestie de atitudine – după cum se zicea înainte de anul 789 î.e.n. – sau de poziţie – precum se insistă în mileniul trei.
Cel mai probabil, la noi, atitudinea în faţa morţii, a locomotivei trenului sau a organelor de urmărire penală a determinat tulburări de comportament. Unii au ales fuga din calea duşmanilor, alţii – a exilului, iar alţii, mai naivi – a ispăşirii pedepselor.
Totuşi, în paralel cu creşterea exponenţială a numărului ălor de calcă pe bec, a crescut şi cel al investitorilor în infrastructura penală; statul şi micii întreprinzători au dezvoltat reţeaua de tratare, prin metode naturiste, a celor loviţi de damblale ( fără discernământ – conform dicţionarului medical): Săpoca, Predeal, Voila şi tot aşa.
Poziţia oficială de învârtit în jurul cozii – numită şi aflatul în treabă – este, în prezent, apanajul Puterii şi al Opoziţiei. De-aia ştie aproape tot omul, acum, să deosebească “de facto” şi “de jure” fără să caute pe net.
Complexele defensiviste autohtone arhaice au avut, fireşte, un rol bine determinat în istorie, dar azi sunt cu două tăişuri. Astfel, se întâmpla, pe vremuri, ca numărul rezerviştilor care răspundeau la apelul de a-şi apăra ţara să fie mult mai mic decât al cotropitorilor. Pe vremea lui Piţurcă, nu ai de unde să alegi nici 11 inşi să bată ţurca, nici selecţioner.
Nu insistăm pe poziţia noastră oficială de la 23 August patruşpatru, în raport cu marile puteri beligerante, fiindcă nici măcar un pui de festivitate sau o zi liberă nu este. Deci, dacă nu iese bugetarul la grătar, înseamnă că nu s-a schimbat nimic în ţara asta. Doar s-au născut mici pui de războinici, precum ăi de zac în pârnaie acum.
Poziţia de stat ca mortul în păpuşoi nu se prea mai practică, în schimb – statul în expectativă – da. Aşadar, dacă scrie la horoscop “Aşteptaţi banii mult filaţi la o benzinărie”, trageţi-vă de urgenţă ciorapul nevestii pe cap şi acţionaţi. Apăreţi şi mai frumos pe camerele de luat vederi. Ca urmare, cereţi – în virtutea dreptului de cetăţean european – să fiţi fotografiat şi din profil tot cu cagula pe cap, în arestul poliţiei.
Evident, orizontul de aşteptare al multora dintre noi este ca statul să asigure totul – cazare la subpreţ, transport gratuit, gigacalorie la preţ mic, şi, în funcţie de suprafaţa terenurilor neretrocedate – loc de veci gratuit, accesibil acum doar cetăţenilor de onoare. Fanfara este opţională. Deci, cine zicea că muieţi-s posmagii a dispărut din chestionarele poporului român ?
Cu trecerea timpului, metodele de a lăsa pe cineva cu gura căscată – care este tot o chestiune de poziţie – s-au diversificat. Azi, se dau o tablă şi nişte subiecte de examen, iar tradiţia arată că rămân cu gura căscată flăcăii şi fetele care aspiră la un post de profesor suplinitor, după ce văd subiectele. Deci, ne enervăm degeaba când se zice că şcoala românească scoate tâmpiţi.
Deşi istoricii insistă pe ideea că poziţia geostrategică a influenţat cursul istoriei, noi credem că, în particular, chiar şi poziţia geoporumbistică a schimbat cursul multor vieţi. Astfel, unele fâţe rurale au ajuns să meargă la mall de parcă ar merge la praşilă, alţii – de la câmpie, persecutaţi, au cerut azil politic la munte, că-i umbră şi dangăt de tălăngi. Prunele se coc, ce-i drept, mai târziu, dar ăsta să fie necazul.
Cu astfel de poziţii în faţa vieţii – pe vremuri li se spunea năravuri, apucături – aveţi toate şansele de a reuşi în viaţă.
Florin TĂNĂSESCU
