Aşa cum ne-am informat cititorii la timpul potrivit, luna trecută, un vechi puţ de sondă descoperit în zona blocurilor IRA s-a dovedit a nu fi complet inactiv, de vreme ce pe gura lui încă mai răsuflau gaze şi încă mai ţâşnea un lichid negru care aducea a reziduuri petroliere. La reclamaţia câtorva locuitori ai zonei, în jurul locului din faţa blocului 4, inundat de un lichid negru şi urât mirositor ce ieşea din pământ, a fost săpată o groapă care s-a umplut rapid cu lichid. Iniţial, s-a crezut că s-a spart o conductă a celor de la Distrigaz, dar ulterior s-a descoperit că este vorba despre puţul unei sonde vechi de peste 100 de ani, una dintre numeroasele sonde de extracţie care, la începutul secolului al XX-lea, ocupau întregul platou sudic al Câmpinei. Până la urmă, cei de la Petrom au recunoscut că este o sondă care le aparţine şi, cu ajutorul unui utilaj special, au astupat cu pământ şi bucăţi de beton locul incidentului. Betonarea făcută nu a fost suficientă. După câteva zile, lichidul şi mirosul de gaze au apărut din nou, ceea ce a determinat o mai mare implicare a celor de la Petrom, dar şi o mai mare îngrijorare a locuitorilor blocurilor învecinate. Cei de la Petrom au făcut dovada unei desfăşurări de forţe destul de impresionante. Ei au adus în zona respectivă multe utilaje şi prăjini de foraj, au lărgit şi au betonat groapa din jurul puţului de sondă care continuă să bolborosească şi să scoată gaze şi un lichid, e drept incolor, despre care specialiştii prezenţi la faţa locului ne-au spus că este… apă. Căci, una dintre variantele luate în calcul de către cei de la Petrom este că prin nişte posibile fisuri ale coloanei (burlanul prin care iese ţiţei din măruntaiele pământului), s-ar fi putut infiltra apă dintr-o pânză freatică, apă care ar fi urcat încet, din cauza diferenţei de presiune, şi ar fi ieşit prin gura puţului astupat cu un dop de lemn, conform tehnologiei vremurilor în care a fost închisă sonda buclucaşă. Cu greu am putut afla de la oamenii pe care i-am găsit supraveghind zona, foarte zgârciţi în declaraţii, că sonda a fost săpată în 1910 şi abandonată în 1915, fiind exploatată doar cinci ani. Pe vremuri, sondele nu se săpau cum se sapă în ziua de azi. Coloanele de sondă prin care ieşea ţiţeiul nu erau sudate, ci îmbinate prin nituri. În plus, ele erau astupate cu pământ şi apoi cu un dop de lemn. Acesta din urmă a cedat, iar prin probabile fisuri ale conductei principale apa unei posibile pânze freatice ar fi ieşit la suprafată. Iar această apă ar fi murdară din cauza faptului că a trecut prin porţiunea conductei umplută cu pământ. Cei de la Petrom intenţionează să foreze prin coloana sondei până la o adâncime de trei sute de metri, mai jos de ultimii “perforatori” ai coloanei (găurile prin care ţiţeiul zăcământului petrolifer intră şi urcă în coloană), iar de la aceşti “perforatori” în sus se va umple coloana respectivă cu beton injectat cu presiune, astfel încât să se asigure o închidere completă a sondei. “Nu este niciun pericol, mai ales că gazul emanat are foarte puţin metan”, au încercat să ne liniştească oamenii de la Petrom. Cu toate asigurările lor, locuitorii blocurilor încă nu şi-au găsit liniştea, mai ales că la faţa locului staţionează permanent o maşină a pompierilor cu echipajul adecvat, iar în faţa blocurilor au fost montate panouri fonice.
Adrian BRAD
