Aflat la periferie, la „poarta” care face trecerea dintre municipiul resedinta de judet si Bucov, Oborul din Ploiesti ramane, cu siguranta, locul unde orice se poate vinde si cumpara. Indiferent de anotimp, in mod special sambata si duminica, asa cum s-a intamplat si la sfarsitul saptamanii trecute, pasii a sute de ploiesteni – si nu numai – se indreapta catre acest loc de unde este aproape imposibil sa nu cumperi ceva, pretul oricarui produs, fie el vechi sau nou, fiind negociabil.
Inainte de a ajunge in asa-zisul Obor „mare”, o mica replica a acestuia se dezvaluie privirilor in parculetul din apropiere. Cele cateva alei ale spatiului verde sunt flancate, de o parte si de alta, de vanzatorii a tot felul de obiecte vechi. Marfa este etalata fie direct pe ciment, fara niciun fel de protectie, fie pe saci din rafie, paturi, cartoane ori ziare vechi. Urmarind cu privirea lungul sir de nimicuri- unele trantite de-a valma, altele asezate meticulos, tradand emotia grelei despartiri de anumite obiecte- se poate spune ca Oborul ploiestean este locul unde amintirile si saracia sunt puse la vanzare. Haine si incaltaminte pentru toate anotimpurile, tablouri, carti, bibelouri, electrocasnice, jucarii – toate vechi, papusi fara o mana sau un picior, carje, lanturi de bicicleta ruginite, aparate de radio de toate tipurile, telefoane mobile si masini de calcat a caror functionalitate era greu de presupus, cabluri, nasturi, fermoare, cosuri, flori din plastic, discuri si casete cu interpreti celebri, „ape de toileturi”, farduri, creme, si lista poate continua. Toate acestea erau expuse la vanzare in speranta ca, poate, cineva are nevoie de ele si, astfel, vanzatorii vor putea face rost de cativa bani. Mai mult decat atat, in cazul obiectelor de vestimentatie, fusese ales un mod extrem de inedit de expunere: pe arbustii care delimitau aleile parcului,ca si rufele abia spalate si intinse la soare!
In speranta ca vor fi persoane interesate, unii dintre „comercianti” aveau expuse la vanzare inclusiv fotografii vechi de familie. Astfel, pe langa o tastatura veche, un portmoneu ponosit si vreo doua perechi de cizme scalciate erau in mare contrast zambetele, in cazul unora cu gura pana la urechi, a unor baietei surprinsi in poza la gradinita pe vremea „soimilor patriei”, ori ale unor fetite, cu coditele tasnind de dupa urechi, care aveau la gat celebra cravata rosie de pionier. „Inca o amintire printre multe altele, Viorica, 1955″, se putea citi pe spatele unei fotografii, alb-negru…” Le dau, pe toate, cu doi lei. Am auzit ca se cauta fotografii vechi, in mod special din alea, pe fond maro, ca pe timpuri. Din alea n-am avut pe acasa, asa ca le-am adus pe astea!”, a venit raspunsul unei „comerciante” pe care am intrebat-o pe cine ar interesa niste fotografii de familie. „Ei, ce sa facem si noi ?! Am adus aici ce am avut pe acasa, numai sa mai castigam un ban de paine, pentru ca vremurile sunt grele…”, a mai adaugat ea, fiind insa cu ochii la potentialii clienti, interogand pe oricine se oprea in fata obiectelor expuse: „Va intereseaza tigaia asta? Negociem, doamna!”…dupa care reia dialogul cu noi- „Tot ce am, nu dau scump. Tigaia aia, de exemplu, mi-au dat-o aia de la PDL, la alegeri. Poate iau vreo cativa lei pe ea. Ce sa facem, suntem amarati!”
In Obor, alta priveliste, alti comercianti, alta marfa – de data asta asezata pe tarabe. Din cauza furnicarului de lume, atmosfera este alta, fiind „colorata” inclusiv de muzica data la maxim, creandu-se senzatia ca ai nimerit in toiul unui spectacol sau al unei nunti in care parca se apropia momentul strangerii darului… Numai fumul si mirosul micilor si al carnatilor care sfaraiau pe gratare, implicit vesnicul dute-vino al amatorilor de chilipiruri, reaminteau faptul ca oborul este locul unde orice se poate vinde si cumpara, cu diferenta ca aici sunt expuse la vanzare, pe langa lucruri vechi, si produse noi, cu eticheta.
Din lungul sir al tarabelor se deosebesc cele unde vand comerciantii veniti din Republica Moldova. Si in cazul acestora, sunt expuse produse de tot felul, de la cosmetice, electrocasnice, imbracaminte, pana la alimente. Astfel, pe langa dulciuri variate, conserve, zahar, orez etc, pe tarabe erau asezate tot felul de sortimente de peste sarat si afumat (de exemplu, morunul afumat este taiat rondele, un kilogram costand 50 de lei; un singur exemplar de scrumbie afumata, la bucata, costa 5 lei, iar cea sarata – 4 lei). Luandu-se dupa miros, unii cumparau, motivand ca au mai luat si alta data si le-a placut, altii treceau mai departe…
Dincolo de imaginea unui vechi iarmaroc, cert este ca, pentru ploiesteni si nu numai, Oborul ramane, in continuare, locul unde se poate gasi orice la preturi acceptabile, un loc unde, dincolo de obiectele vechi expuse la vanzare, fie ca este vorba despre amintiri triste sau fericite, se poate socializa…Intr-un cuvant, este locul de unde chiar si cel mai sarac om isi poate cumpara un nimic care ii poate aduce o bucurie, facandu-i ziua mai frumoasa.
Nicoleta DUMITRESCU
