Cunoscuta si sub numele de „Biblia de la Bucuresti“ sau „Biblia lui Serban Cantacuzino“, aceasta lucrare reprezinta prima editie integrala in limba romana a textului Sfintei Scripturi. Bazandu-se pe traducerile anterioare ale carturarilor, Biblia de la 1688 a constituit, la randul sau, un punct de referinta pentru toate traducerile textului sacru realizate de atunci inainte. Mai mult, a contribuit la cristalizarea limbii romane literare in toate provinciile romanesti, fiind considerata ca o expresie a unitatii romanilor de pretutindeni.
Prima traducere integrala a Sfintei Scripturi in limba romana, tiparita la 10-20 noiembrie 1688, a aparut ca un rod al preocuparilor constante ale domnitorilor, ale ierarhilor si ale carturarilor romani de a avea cuvantul lui Dumnezeu in limba vorbita de catre credinciosi. Nevoia acuta de a traduce Scriptura in limba romana era motivata, de altfel, de situatia speciala in care se aflau crestinii ortodocsi din Tarile Romane, in comparatie cu celelalte popoare ortodoxe: In cult se folosea limba slavona (mai tarziu si limba greaca), iar oamenii de rand, care participau la slujbele bisericesti, necunoscand decat limba romana, nu intelegeau ceea ce se citea sau rostea. Tocmai de aceea, romanii au inceput de timpuriu sa fie preocupati de traducerea Sfintei Scripturi in limba lor, in vreme ce popoarele slave sau grecii au facut aceasta mult mai tarziu (de pilda, in limba greaca moderna, Biblia a fost tradusa abia in secolul XIX, fiind tiparita in 1840, iar in rusa aceasta lucrare s-a realizat abia in 1876). (sursa: Neamul Romanesc)
Ioan POPESCU
