Sarbatorile pascale s-au scurs aproape neobservate. Pe ici pe colo cate o indigestie, plata stomacala pentru un exces de miel, drob si oua rosii. Angajatii de la Salvare declara ca in acest an bolnavii de excese alimentare au fost mai putini decat in anul precedent. Sa fie rezultatul muncii de preventie sanitara sau al constatarii, trecute in general neobservate, ca multi n-au prea avut ce pune pe masa? Pentru o indigestie iti trebuie musai ceva de digerat. De aici pana la un festin pantagruelic e cale lunga. Nimeni n-a incercat o contabilizare a interventiilor medicale pentru inanitii. Ar spune multe. Oricum, medicii de familie (n-am auzit inca de medici pentru nefamilisti) sunt prinsi pana peste cap in negocieri cu Guvernul si casele de sanatate, pentru neintelegeri de leafa si medicamente compensate. Pentru a nu fi acuzati ca nu-si fac datoria, demonstrantii in halate albe dau consultatii in Piata Revolutiei, unde poti afla gratis daca ai diabet, febra aftoasa sau rosu in gat. Clopotele Invierii au trecut aproape neauzite si pe langa urechile profesorilor, gasiti tot pe strazi, cu fluiere in gura si pancarte reprezentandu-l pe Boc. Cioc, Boc, fa-ne leafa la loc! Numai ca leafa a cam scazut. Unei invatatoare in pragul pensiei, din satul meu, leafa i-a scazut discret (erau aici si niste sporuri) de la 24 milioane de lei vechi la 8 milioane de lei, o nimica toata. Cu o nimica toata vor scadea, anunta ministrul de resort, pensiile militarilor, cu vreo 70 la suta mai exact. La anul, nu se vor mai inregistra sigur indigestii alimentare in randurile rarite ale militarilor iesiti la pensie. Cei in functie se raresc cu sprijinul insurgentilor prin Afganistan sau Irak.
Ieri, m-a sunat Doru Braia, fostul dizident, actualmente realizator de televiziune. Ce zici de chestia cu Voicu? Daca ma intrebi de ala grasu care a inlocuit toate mesele zilei, de la micul dejun pana la cina tinandu-ne cu ochii in televizor, iti inchid. Stai, zice, nu te grabi! De el vorbesc fireste, dar din punctul de vedere al alegatorului. Adica? Tu te-ai gandit, ma interogheaza Braia, ca zeci de mii de alegatori din colegiul lui Catalin Voicu au ramas fara reprezentare in Senat? Li s-a amputat un drept democratic. Daca procesul tine ani, cum e posibil sa se intample, iar Voicu nu-si da demisia din functia de senator, atunci el trebuie sa participe musai la sedintele Senatului, sa transmita punctul de vedere al cetatenilor care l-au ales. Asa e democratic. Si cum ai vrea sa vina, cu catuse pe maini? Da, iar in sala sa stea pazit de doi cu cagule. Nu stiu daca sa ma apuce rasul sau plansul. Traind mult in Germania, pe cand noi ne omoram pe aici cu regimul dietetic bazat pe soia, dizidentul a invatat multe despre democratie si, probabil, are dreptate. Eu unul m-am saturat insa de aceasta nenorocita cortina de fum, pigmentata cu catuse si arestari, in spatele careia se petrec cele mai mari nelegiuiri. De dimineata, ieri, au inceput cu un judecator Costiniu. Vine la rand un om de afaceri. Nimic despre masurile guvernamentale anticriza, nimic despre inanitie. Stii ce, Dorule? – am zis eu in finalul discutiei. Nu te mai framanta fiindca problema e ca si rezolvata. Domnul Basescu, dupa ce a consultat fireste poporul, va desfiinta Senatul cu totul. Nu te mai omori de grija alegatorilor lui Catalin Voicu. Poate ca va desfiinta Parlamentul in intregime. Prea multa galagie, prea multa democratie, cum striga unul de pe strada mea din Bucuresti. Un conducator, o mana de fier si gata. Avem tatuc, avem cui ne plange.
Nu se mai aud clopotele de Pasti. Invierea, soldata si cu cativa morti (unul omorat in bataie pe trecerea de pietoni, fiindca se deplasa prea lent), a trecut. Au ramas in urma sunetul discret al clopotelului din salile de judecata, agitatia de la DNA si, fireste, inconfundabilul zdranganit de catuse.
Lucian AVRAMESCU
