Paulina Bratescu Brailoiu (I)
Chiar daca informatia noastra este foarte saraca si disparata, nu-i putem tagadui acestei femei dimensiunile unei personalitati si, ca urmare, nu putem sa nu o includem in rubrica noastra. Nu stim nici locul, nici data precisa cand s-a nascut Paulina Bratescu. Dupa nume nu pare sa fi fost nici ardeleanca, nici moldoveanca. In ceea ce priveste data venirii pe lume, ea nu poate fi mult dupa 1860. Studiile erau cele mai bune pe care le putea face o femeie in vremea aceea: “Scoala Centrala din Bucuresti, cu bacalaureatul trecut la Universitatea din Bucuresti si apoi, tot aici, Facultatea de filosofie si litere (sectia geografie). A fost prima (sau in orice caz printre primele) femeie din Romania licentiata in geografie. Inca studenta si-a dovedit pasiunea pentru aceasta disciplina, inscriindu-se, ca membru activ (poate prima femeie) in Societatea Regala Romana de Geografie. Nu stim daca a mai predat undeva, dar in 1886, cand statul a preluat Scoala secundara de fete din Ploiesti, a fost numita de Minister profesoara titulara aici. A fost deci prima profesoara de geografie a scolii si deci a judetului. I-a placut invatamantul si s-a implicat cu tot sufletul in activitatea didactica, totusi nu a renuntat la lecturile si la cercetarile ei stiintifice. A publicat mai multe articole in Buletinul Societatii Geografice Romane sau in pagina stiintifica a ziarului “Universul”.
Realizarea ei cea mai importanta in acest domeniu o constituie contributia la “Dictionarul geografic al judetului Prahova”. Prin 1893, din initiativa generalului Ion Manu, Societatea Geografica Romana a deschis un concurs pentru elaborarea unor dictionare ale judetelor, care sa stea la baza unui mare dictionar al Romaniei de atunci. Pasionatii de geografie s-au pus pe lucru. Dupa un an si ceva, Prahova era primul judet care raspundea acestei initiative trimitand nu unul, ci patru manuscrise. Ele erau secretizate, fiecare purtand un motto; alaturi de fiecare se gasea cate un plic sigilat, cu acelasi motto scris pe el si inauntru cu numele autorului. Primul manuscris, cu motto-ul “Patria hominilus non minus cara esse debet qam liberi”, a fost gasit de comisie sarac in toponime si cu descrierile slab facute. Al doilea manuscris, cu motto “Labor improbus omnia vincit”, a fost gasit mai bun, mai ales ca autorul, dupa propria lui marturisire, a cules tot materialul umbland cu caruta sau pe jos, prin tot judetul si a adus si doua documente inedite. Raportul comisiei aprecia ca celelalte doua “manuscrise” sunt lucrari de valoare. Cel de-al treilea , avand ca motto: “Varful cu dor”, era apreciat pentru faptul ca pe langa observatiile din teren, autorul a folosit informatii de la toti invatatorii din judet si de la alte autoritati administrative. I se reproseaza insa unele formulari mai putin stiintifice. Ultimul “manuscript”, cu motto: “Utile-dulci” era cel mai laudat. Se evidentia amploarea lui, 768 pagini text si aproape 3500 de denumiri topice. Se sublinia documentarea excelenta, 29 de lucrari folosite, materiale obtinute de la Ministerul Instructiunii Publice si de la Prefectura Prahova, chestionarele completate de invatatorii Voicu Teodorescu (com. Opariti) si N. Ionescu (Targsorul Nou). Se aprecia bogatia si exactitatea detaliilor, acuratetea si corectitudinea formularilor si definitiilor si, in mod deosebit, prezenta unor elemente de etnografie (portul etc.). Singura observatie care i se facea era aceea ca materialul istoric si arheologic, desi nu lipsit de valoare, e mai putin bogat ca in cele doua manuscrise anterioare. In concluzie, referatul presedintelui juriului, acad. Grigore Tocilescu, propunea ca sa se ceara sporirea fondurilor astfel incat fiecare dintre ultimii trei autori sa primeasca premiul de 500 lei. De asemenea propunea acestor autori sa-si uneasca lucrarile intr-un singur dictionar, care sa fie incununat cu premiul „P. Stoicescu”. Dupa citirea referatului, generalul I. Manu – vicepresedintele societatii, in prezenta regelui Carol I si a printului Ferdinand, in aceeasi zi de 5 martie 1895, a trecut la desecretizare prin desfacerea plicurilor. Cel cu motto-ul “Varful cu Dor” era C. Alessandrescu revizor scolar, cel cu motto-ul “Labor improbus omnia vincit” era prof. Ioan Moruzi, iar cea cu motto-ul “Utile-dulci” era Paulina Bratescu.
Cei trei autori au inceput sa lucreze la unificarea materialelor, redactarea cazand mai mult asupra ei, ea aparand si ca prima autoare.
De publicare s-a ingrijit C. Alessandrescu. In 1897 aparea astfel la tipografia “Viitorul” din Targoviste, intr-un volum de 642 pagini, primul Dictionar geografic din Romania si singurul unde, intre autori, se gasea o femeie.
Paulina Bratescu nu a intrerupt niciodata legaturile cu cercurile stiintifice. Curand dupa aparitia dictionarului, l-a cunoscut pe tanarul savant francez Emmanuel de Martoune, pe care l-a insotit vreo 2-3 zile in documentarea sa prin judetul Prahova, servindu-i si ca talmaci. Mai tarziu a primit un exemplar din lucrarea lui “La Valachie”, cu o magulitoare dedicatie din partea autorului.Era foarte incantata, aratand-o tuturor cunoscutilor si fiecarei generatii de eleve.
Paul D. POPESCU
