Martori ai vremii dobandirii Independentei (II)
Sa spicuim din lista cvortirurilor aprobate de Ministerul de Interne, Tarul Alexandru, cu aghiotantii, valetii, bucatarii sai, a primit casa Istrate Negulescu de pe ulita Fulgeanu. Fiilor sai, tareviciul Alexandru si fratele lui mai tanar, marele duce Vladimir cu insotitorii lor, li s-a atribuit casa Cantili, vecina cu cea de mai sus. Printul Gorciakov, cancelarul imperiului, cu secretarii sai Jousigne, Hamburger si baron Frederic, au fost gazduiti in casa Ergas-Mamaciu, pe care noi am descris-o mai demult.
Un alt mare duce, Serghei, impreuna cu generalul adjutant Arsenico si printul Suvorov au fost cazati in casa Nicolae Paicu. Generalul adjutant Reberev a fost primit in casa Baldovin, iar generalii adjutanti, contele Odlerberg si Vocicov, in casa Emilian. Medicului tarului, doctorul Bodkin si adjunctul sau, doctorul Konassov li s-au repartizat camere in casa Dascalescu. Generalul adjutant Milutin, ministrul de razboi, a primit casa vaduvei Chiriceanu. Sase aghiotanti ai imparatului au fost cazati in casa Scorteanu, pe ulita Fulgeanu, nu departe de resedinta acestuia, iar alaturi, in casa Capsa, al doilea aghiotant imperial Tutokov. Casa Dimitrie Panaiot adapostea pe generalul Mezintzov, cu cancelaria lui.
Institutiile publice au contribuit si ele la primirea oaspetilor. O buna parte din sediul prefecturii a fost folosit pentru instalarea cancelariei imperiale, iar conducatorii acesteia, generalul Soltikov si colonelul Foulon au ocupat apartamentul prefectului. Cea mai mare sala a prefecturii a fost destinata ca „salon de dineu” pentru marea masa imperiala.
S-au mai asigurat si alte locuinte pentru oaspetii rusi eventuali, ca ministrul de razboi sau diversi ziaristi, observatori, curieri. S-a rezervat si s-a pregatit o camera in casa lui Gheorghe Radovici din mahalaua Sfantul Gheorghe-Vechi pentru odihna domnitorului Carol in eventualitatea unor vizite ale sale la Ploiesti, pe care acesta a folosit-o o singura data.
In acelasi timp s-a trecut si la ridicarea unor constructii provizorii, a unor improvizatii. Astfel, in curtea gimnaziului “Sfintii Petru si Pavel” azi (Muzeul de Istorie) s-a ridicat un mare cort alb, avand deasupra lui o cruce si in care puteau sa incapa peste o suta de persoane. Acolo se amenajase o capela ruseasca, ortodoxa, cu altar si icoane, sfesnice, unde slujea permanent un preot militar.
Grajdurile „hotelului administrativ” au fost organizate pentru caii imparatului, dar s-au mai construit grajduri-baraci pentru 300 de cai.
S-au amenajat si cateva locuri de tabara. Pentru trupele ruse in trecere, asa cum am mai spus, in Campul Ghighiului iar pentru cazacii din garda tarului in marginea de nord a vetrei orasului in Viisoara. Ce insemna un loc de tabara ? Un teren larg, batatorit, dar cu ceva iarba de pascut in jur, cu doua, trei fantani, cu niste soproane pentru animale si cu posibilitati de aprovizionare cu lemne de foc.
Si pentru legiunea de voluntari bulgari s-a pregatit un loc de tabara in marginea de est a orasului, pe mosia Bereasca. Voluntarii bulgari venisera la Ploiesti (aprilie) si aveau sa ramana aici doua luni si ceva.
Comandantului legiunii bulgare, generalul rus Stoletov, i se rezervase o casa pe strada Iasului, unde locuia si unde avea sediul comandamentul sau. Edificiul nu mai exista astazi, dar se mai pastreaza inca partea din fata a gradinii locului, facuta din zidarie si din lemn. In 1967, din initiativa prof. N.I. Simache s-au montat in ocnitele stalpilor portii doua placi comemorative. Astazi, ele au fost dublate cu niste inscriptii pe metal.
Mai trebuie sa ne oprim putin si asupra efortului pe care autoritatile judetene si locale le-au depus, alaturi de populatie pentru ca oaspetii – de la care noi asteptam ajutor politic si militar in dobandirea independentei – sa se simta cat mai bine si sa traiasca cat mai confortabil cat aveau sa stea la noi. Acestora li s-a pus la dispozitie nu numai spatiul locuibil corespunzator, dar si mobilierul. Gazdele s-au retras in camerele mai putin aspectuoase sau chiar in alte locuinte, iar in camerele oferite au ingramadit mobilele cele mai bune, covoare, lavabouri, oglinzi venetiene, tablouri, lampi, etc. Cand au socotit ca ce au ei mai bun nu este suficient, au apelat la magazine de specialitate din Bucuresti.
Paul D. POPESCU
