Palatul Bailor comunale (III)
Sa vedem cum a fost folosit acest edificiu in deceniile cat a existat. Desi baia si-a dezvoltat permanent activitatea, ea nu a ajuns niciodata sa ocupe intregul spatiu al cladirii. Probabil ca aripa sudica fusese conceputa ca o baie pentru femei, dar problema aceasta s-a rezolvat in alt chip. Nu stim daca de la inceput, dar in orice caz, in perioada interbelica, doua zile pe saptamana erau rezervate pentru femei si patru zile si jumatate (duminica pana la pranz) pentru barbati.
Nici aceasta aripa nordica nu folosea pentru bai intregul ei spatiu ci numai parterul ei si al corpului de legatura. Etajul acestora era folosit de primarie pentru doua-trei birouri care nu avusesera loc in sediul propriu. O incapere era inchiriata – nu stim de cand, dar intre anii 1930-1940, in mod sigur – unei oarecare Mantzi, care „scotea bataturi” deci un fel de salon de pedichiura.
Aripa sudica si o buna parte din corpul central nu au fost niciodata utilizate de catre bai, spatiul fiind valorificat prin inchirieri sau pentru diverse actiuni. Ne vom opri mai ales asupra celor care confera edificiului si un rol important in viata culturala a orasului.
Primul chirias cunoscut a fost Liceul „Sfintii Petru si Pavel”. Acesta dispunea de un local impunator si incapator, cu opt sali de clasa si alte spatii, „Liceul Vechi” (azi Muzeul judetean de istorie). In 1888-1889 incep sa apara clasele divizionare in cursul inferior (gimnaziu) si cum sistemul de organizare de atunci a invatamantului prevedea tinerea cursurilor pe ziua intreaga, liceul ajunge sa-si adaposteasca aceste clase aici. De la o singura clasa, la inceput, s-a ajuns ca sase clase sa ocupe toata aripa de sud, sa aiba si o cancelarie si chiar un subdirector pentru ele. De-abia in 1898, cand Liceul „Sfintii Petru si Pavel” si-a mutat cursurile in localul cel nou de pe Bulevard, aripa de sud a fost complet eliberata.
Dar cea mai cunoscuta intrebuintare pe care a avut-o aceasta parte a edificiului a fost aceea de a gazdui Biblioteca „N. Iorga”.
Dupa primul razboi mondial cinci mari personalitati ploiestene au luat initiativa de a infiinta prima biblioteca publica din orasul Ploiesti. Profesorul D. Munteanu-Ramnic, cunoscut publicist si om politic, scriitorul I.A. Bassarabescu, avocatul si epigramistul I. Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu si avocatul N. Parvulescu, decanul baroului Prahova, au vehiculat numeroase liste de subscriptie pe care s-au adunat sume mari de bani. Primaria a adaugat o importanta donatie si a fagaduit o consistenta subventie anuala, in care se includea si chiria localului de aici si plata salariilor a 2-3 persoane. S-a realizat mobilierul necesar si un fond important de carte, prin cumparari sau donatii. Inaugurarea bibliotecii, deosebit de solemna, a avut loc la 20 martie 1921, constituind si aniversarea Revolutiei lui Tudor Vladimirescu, despre care a vorbit stralucit D. Munteanu-Ramnic. Biblioteca „Iorga” a functionat aici timp de aproape doua decenii.
Inaintea ei, timp de mai bine de 10 ani a lucrat aici tipografia „Lumina” a lui Dumitrescu Toboc, pana ce acesta si-a ridicat palatul din Calea Bucuresti despre care am vorbit. S-au mai prezentat aici unele prelegeri ale Universitatii Libere si Populare a lui Munteanu-Ramnic. S-au organizat cursuri de stenodactilografie si au functionat mai multe magazine, printre care amintim „Transnistria” care comercializeaza produse din zona de dincolo de Nistru, aflata sub administratie romaneasca 1941-1944.
Baile comunale au functionat din plin pana catre sfarsitul anilor ‘50. Atunci. In cadrul sistematizarii si modernizarii acestei parti a orasului s-a hotarat sacrificarea lor si a altor constructii vecine, toate disparand din peisajul ploiestean prin 1960.
Paul D. POPESCU
