Sortiti somajului
Nicoleta DUMITRESCU
“Daca m-as pune in locul romanului de rand, as avea curaj sa-mi fac credit la banca”. Marturisirea ii apartine premierului Emil Boc si-a fost facuta, recent, la televizor, chipurile ca sa le mai alunge romanilor de rand teama de a-si mai pune pielea la saramura, dupa ce capata statutul de imprumutati la banci. Daca declaratia respectiva a fost facuta doar asa, ca sa reiasa ca poate fi considerat – cum insusi a mentionat – om de rand, ori chiar se gandeste sa se indatoreze la banci, seful Guvernului n-a mai precizat. Daca, insa, prin absurd, Emil Boc s-ar numara printre milioanele de romani obisnuiti, cu siguranta nu i-ar da mana, asa usor cum a zis, ca sa-si faca un credit la banca. Si asta deoarece, daca ar compara suma pe care ar dori s-o imprumute cu aceea care ar rezulta ca trebuie s-o returneze pana la acoperirea imprumutului, cu siguranta, s-ar lipsi.
Spun acest lucru deoarece cunosc cazul unei persoane care, prinsa cu usa in a-si duce pana la capat realizarea unui proiect, pentru ca altfel pierdea si suma initial investita, in intervalul a vreo trei luni a fost nevoita sa-si duca pantofii la reparat pana ce, intr-un final, a gasit o unitate bancara care sa-i spuna ca poate sa-i acorde suma de care avea nevoie. Iar calculele sunt de asa natura incat returnarea creditului inseamna triplul sumei imprumutate (!!!). Intr-o astfel de situatie se mai poate da roman de rand chiar si premierul ? Ma-ndoiesc ! Este usor, insa, ca sa te declari de partea celor multi, cand nu stii, de fapt, cum este sa suferi strangand, cu adevarat, cureaua. Iar pe romanii de rand, i-au prins niste vremuri de restriste carora cu greu li se mai poate face fata de pe o zi pe alta. Cu ceva zile in urma – pana sa acapareze arestarea lui Gigi Becali toate stirile cu adevarat importante – i-am auzit pe unii dintre oficialii statului prognozand ca, pana la sfarsitul anului, in Romania vor fi aproape 800.000 de someri. Numai ca, pe langa acestia, nimeni nu a luat in calcul si pe cei care, din vara, vor iesi de pe bancile facultatilor.
Ce vor face miile de absolventi de studii superioare? Cu siguranta, vor fi sacrificati tot pe altarul somajului, iar motivele pentru care este posibil sa se intample intocmai, sunt destule. Iata numai un exemplu:pe piata muncii cu greu se va mai face loc debutantilor, atat timp cat angajati cu zeci de ani de experienta sunt pusi pe liber. Ca urmare, pe o piata a muncii inghetata, tinerii care se vor afla in cautarea primului lor de munca vor fi ultimii la angajare si, asa cum se intampla deseori cand se vorbeste despre restructurare – primii la concediere. Dinspre cei aflati acum la putere n-am auzit nimic concret ce se va face, anul acesta, pentru relansarea fortei de munca in care sa fie inclusa si aceasta ultima categorie de sortiti somajului – tinerii absolventi. Ceva-ceva, dar extrem de evaziv, a adus in discutie tot premierul, intr-o declaratie televizata – cum ca, din economia ce s-ar face la buget, gratie asa-zisei “contributii de solidaritate” care prevede taxarea cu 90% a salariilor si pensiilor care sunt peste leafa sefului statului – s-ar planui o oaresce reorientare profesionala. Cum si in ce fel, insa – niciun detaliu.
Avand insa in vedere ca, pana la vara, cand va iesi noua promotie de licentiati mai e ceva vreme, ca sa nu mai vorbim despre sfarsitul de an, cand se anunta varful numarului acelora care nu au unde sa munceasca, guvernantii se gandesc ca, poate, mai e ceva timp. Pentru cei care, insa, sunt sortiti somajului, deja este prea tarziu !
