“Teoretic, politia asigura protectia magistratilor. Practic, eu nu pot sa am pretentia ca, la fiecare ora din zi sau din noapte, sa intervina cineva sa ma apere. Pe cale de consecinta, am considerat necesar sa mi se dea o arma. Am solicitat, aidoma oricarui cetatean, acest lucru la Politie. Au trecut trei saptamani si inca nu am primit drept de a purta arma. Nu vreau sa acuz pe nimeni, nu vreau sa afirm ca eu sunt mai presus de lege, ci consider ca trebuie modificata procedura de acordare a permiselor de port-arma”, a spus purtatorul de cuvant al Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, Daniel Ghita (in foto). Care procedura, prevede ca trebuie sa treaca 31 de zile pana cand solicitantul obtine acest drept.
De ce a ajuns procurorul Daniel Ghita la aceasta concluzie ?
A fost lovit si scuipat !
Prima intamplare in care a fost, de altfel, chiar protagonist, ne-a fost relatata astfel: „Eram intr-un local si am vazut cum sapte indivizi au incercuit o femeie. Unul dintre ei deja ii bagase mana in geanta. Ca orice cetatean cu spirit civic am intervenit. Hotii, care actionau in gasca, m-au lovit si scuipat, apoi au fugit… Am sunat la 112. Mai tarziu, la politie, mi s-au aratat cateva planse foto, cu suspecti. Am recunoscut pe trei dintre cei sapte. Unul dintre ei, minor, de numai 15 ani avea – atentie ! – noua infractiuni comise in trei luni”.
Respectivul a fost prins, dar nu a fost incadrat la articolul 18 indice 1 Cod penal (Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin continutul ei concret este lipsita de importanta, caz in care procurorul poate lua una dintre masurile cu caracter administrativ – mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda), ci i-au fost conexate toate infractiunile, astfel ca acesta a fost arestat, fiindca prezenta un pericol social. Concluzia: daca avea arma, ar fi putut sa-i imobilizeze pe infractori, fara a mai fi nevoie de telefon la 112, recunoastere planse foto la politie si alte asemenea.
Revenind la dreptul de a purta arma, procurorul Ghita considera oportuna si avenita o modificare legislativa, in sensul ca magistratii sa poata obtine, prin derogare, mai repede acest drept. Alta motivatie:
Priviri circumspecte pe strada
Conform interlocutorului nostru, exista, vizavi de anumiti procurori, mai multe moduri de perceptie.
Primul (pentru care nu ai, totusi, nevoie de arma): “In urma vehicularii zvonurilor, nefondate, ca oamenii legii ar putea aranja anumite lucruri, unii dintre colegii mei, nu de putine ori, pe strada, sunt priviti cu un soi de complicitate, de parca cel pe care il intalneste ar spune „Stiu ca tu esti cel care iei mita”. Ceea ce nu este adevarat, foarte multi mint si se prevaleaza de nume ale unor magistrati, afirmand ca i-ar cunoaste personal si s-ar preta la a primi mita”.
Al doilea (iar nu-i cazul de purtat pistol) : Fosti infractori, prinsi chiar de catre acesta, care si-au ispasit pedeapsa. “Ei mi-au spus: “Sa traiti, nu am nimic cu dumneavoastra. V-ati facut meseria si-atat. Aveti job-ul de a ne prinde, noi pe acela de a fura”. Situatie ideala, intalnita numai in unele filme, cu infractori care constientizeaza diviziunea muncii si chiar mai mult, respecta fiecare meserie in parte…
A treia (aici se impune cu necesitate arma): „Am cunostinta despre un caz concret cand, poate in gluma – desi nici in gluma nu se spune asa ceva – un coleg de-al meu a fost amenintat… Ca atare, intreb: Cum sa ne mai facem meseria ? Cum sa ne mai expunem la riscuri, daca suntem amenintati noi, sau chiar familiile noastre ? Iata un alt exemplu pentru care, derogarea de la lege in ceea ce priveste obtinerea mai rapida a dreptului de port-arma se impune cu necesitate, in aceste vremuri, cand, sunt convins, multi infractori si le-au procurat pe cai mai mult sau mai putin legale “.
***
In ce consta derogarea ? In a se da magistratilor permisul de port-arma in regim special. Adica, mai repede, fara a trece prin perioada de o luna, cat prevede legea. Sau, fara a plati, pentru eliberarea acestuia,in regim de urgenta, doua milioane de lei vechi.
„In ceea ce ma priveste, simt nevoia sa repet, nu cer permis pentru a ma duce la vanatoare in timpul liber, ci pentru a aplica legea. Vreau sa fiu in siguranta atat eu, cat si familia mea. Nu in ultimul rand, de acest lucru depinde chiar si siguranta cetatenilor”
F.TANASESCU
