O nenorocita meteahna balcanica a romanilor este, din pacate, aceea care face ca mari oameni de arta si de cultura nascuti intre Dunare si Carpati sa fie consacrati si recunoscuti la adevarata lor valoare in strainatate, iar nu in tara lor de origine. Printre cei amintiti mai devreme se numara si Valentin Balan, un pictor extrem de talentat si de fecund, care este mult mai cunoscut in Occident decat in Romania. Ploiestean – prin nastere, si campinean – prin adoptie, pictorul cu care nu numai judetul nostru ar trebui sa se mandreasca, ci si intreaga tara, a fost remarcat, in dese randuri, de catre mari publicatii vest-europene de specialitate. Chiar daca este de formatie inginer mecanic (a absolvit Institutul de Petrol si Gaze in 1985), este un profesionist desavarsit in arta picturii, mult mai profesionist decat nu putini dintre artistii diplomati in domeniu. “Pasiunea mea cea mai arzatoare, care ma mistuie inca de pe bancile scolii, este pictura. Prin ea traiesc, ea mi-a dirijat viata de cand ma stiu”, ne marturisea maestrul cu glasul tremurand a emotie. A avut numeroase expozitii inca din vremea studentiei. Apoi, acestea au continuat si pe timpul armatei. In perioada stagiaturii, la Bacau, a realizat o mare fresca, de 40 de metri patrati, pe fatada Combinatului de ingrasaminte chimice, prin acea lucrare incercand sa-si arate siesi ca se poate perfectiona si in alte domenii artistice, nu doar in pictura. Au urmat expozitii in multe orase din Moldova si, ulterior, in Prahova, dar si in Bucuresti. “Viata, in general, este foarte dura, nemaipunand la socoteala grava criza economica mondiala pe care o traversam. Multi dintre artistii de azi traiesc adevarate angoase existentiale, deoarece nu pot supravietui din arta lor. Cu toate ca aceia care sunt cu adevarat pasionati si talentati isi sacrifica si sanatatea pentru a reusi sa transmita mesajul lor artistic, pentru a reusi sa-i infrumuseteze sufleteste pe semenii lor, sa le aduca un plus de caldura, sa educe estetic tanara generatie si sa-i cultive gustul pentru frumos”, ne mai spunea artistul cu acelasi tremolo al vocii, vadind adanci suferinte si trairi launtrice.
Dupa Revolutie, Valentin Balan a fost remarcat de cateva ziare si reviste de cultura (si nu numai) din Franta, unde a reusit sa participe la diverse manifestari cu o multime de lucrari foarte apreciate de iubitorii de frumos din Hexagon. A studiat mai multi ani la Paris, dar si in alte mari orase franceze, perfectionandu-se, in special, in tehnica impresionista, adica in ceea ce se numeste cultivarea culorii. Au urmat, periodic, expozitii personale sau de grup si in alte tari: Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Slovacia s.a. Dupa mai multe expozitii in tari europene cu vechi traditii cultural-artistice, incepe sa fie remarcat si in tara, chiar daca in mai mica masura. Totusi, in 2002, la solicitarea Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Romane, PF Teoctist, Balan ii face inaltului prelat portretul, primind totodata din partea acestuia si comanda unor tablouri reprezentand manastiri ale Arhiepiscopiei Bucurestilor, plus o serie de portrete ale celorlalti intai-statatori ai BOR (in marime naturala). Proiectul, laborios si nu la indemana oricarui maestru al sevaletului, va fi terminat in 2005, toate lucrarile fiind prezentate la o mare expozitie organizata in Palatul Patriarhal, vernisajul neavand, insa, in presa bucuresteana ecourile bine meritate.
In casa pe care si-a ridicat-o, recent, in cartierul Campinita (poate nu intamplator, destinul a “aranjat” locatia in apropierea Muzeului “Nicolae Grigorescu” si a Castelului “Iulia Hasdeu”, sporind semnificatia culturala a zonei), Valentin Balan si-a organizat propria sa galerie de arta, pe holurile de la parterul cladirii, “sacrificand” o buna parte din “utilul” locuintei sale. Vizitand expozitia, un fior de caldura si un profund sentiment de liniste m-au cuprins. Eram inconjurat de un frumos coplesitor, de o lume mirifica, desprinsa din cele peste 100 de lucrari cu tematici diverse, majoritatea dintre ele reusind sa ma transpuna rapid, subtil si misterios in universul satului romanesc. Am parasit locuinta pictorului dupa ce mi-am scaldat indelung privirile in tablourile sale, transfigurat si emotionat peste masura, aerul rece al iernii reusind sa ma trezeasca la realitate.
Traim vremuri deloc fericite, cand dictatura comunista a fost inlocuita de dictatura banului (aproape la fel de primejdioasa), cand capitalismul nostru salbatic nu incurajeaza si nu sustine financiar asa cum ar trebui actul cultural. Desi presa autohtona a pomenit despre el in mai multe randuri (nu asa cum s-ar fi cuvenit), Valentin Balan, un mare om de arta si un mare suflet de artist, ramane, totodata, din pacate, si un mare pictor necunoscut. Am fi fost bucurosi daca ziarul nostru l-ar fi descoperit, dar am fi si mai bucurosi daca, dupa acest articol-semnal, va cunoaste o bine meritata mediatizare a talentului sau, coborat parca din sferele cele mai inalte.
Adrian BRAD
