Florin TANASESCU
La inceput a fost cartierul rezidential , apoi casa (pe pamant!). Au urmat – ordinea este aleatorie si nu prea – piscina, televizorul cu plasma si „ne mai trebuie niste rafturi acolo, mestere”. Iar tamplarul a zis ca respectiva cerinta ar intruni elementele a ceea ce se numeste biblioteca. Cum sa ne ocupam timpul liber nu-i o problema, ca exista internetul. Spatiile goale sunt problema, fiindca bibelourile nu mai sunt la moda. Cu niste carti, acolo, fie ce-o fi. Daca prin jocul privirilor, oaspetele intreaba la ce-ti folosesc manualele alea, urmezi vreo facultate ?, tu zici ca-s de citit, pe post de distonocalm, daca tot n-ai reteta de la medicul de familie sa adormi mai repede, sau pentru a strivi mustele cu ele. Pentru uz extern. Unii, mai necizelati, isi pun cotor peste necotor, vraiste, cartile. Snobii de astazi le pun aliniate, ca zidul la 9,25 de metri, cand se executa lovitura indirecta, ca sa nu-i penalizeze oaspetii – „Ai vazut, draga, ce dezordine era in debaraua aia ?”. Debaraua fiind biblioteca, desigur. Asa s-a ajuns la Joia Marilor Sperante ca lumea ar fi reinceput sa citeasca. Dar, cum adevarul nu-i totuna cu realitatea (“Unde ai citit asta ? In cartile cele mai bune”) este bine a nu ne face iluzii. Dincolo de ce vorbeste lumea prin Baraolt – Dickens, cumparat cu numai un leu, la promotie, a fost vandut apoi cu 5, ba chiar cu 7,5 lei – cartea frumoasa (cinste celui care a legat-o in piele sintetica
