In practica judecatoreasca sunt cunoscute doua tipuri de testamente, prin care o persoana isi poate manifesta ultima sa vointa cu privire la bunurile sale: testamentele olografe si testamentele autentice.
Testamentul olograf este acel testament care trebuie sa fie in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului (cel care isi lasa bunurile drept mostenire).
Testamentul olograf prezinta avantaje si dezavantaje, in sensul ca nu necesita cheltuieli financiare, poate fi intocmit oricand, oriunde, fara ajutorul nimanui, permitand pastrarea secretului asupra dispozitiilor de ultima vointa.
Dezavantajele si neajunsurile acestui tip de testament constau in faptul ca vointa testatorului poate fi influentata, ca documentul poate fi distrus sau pierdut si, nu in ultimul rand, o redactare defectuoasa poate genera greutati de interpretare.
Testamentul autentic este acel tip de testament care a fost autentificat la notariat, cu respectarea dispozitiilor legale.
Avantajele constau in faptul ca un exemplar este bine pastrat in arhiva notariatului, vointa testatorului nu poate fi influentata si poate fi folosit inclusiv de catre cei care nu stiu sa scrie sau sa citeasca.
Dezavantaje: solicita cheltuieli financiare si nu poate asigura pastrarea deplina a secretului dispozitiilor de ultima vointa.
Transmiterea bunurilor unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in viata se face in temeiul legii, situatie in care mostenirea este legala, sau in temeiul testamentului, caz in care mostenirea este testamentara.
In cazul mostenirii legale, Codul civil prevede patru clase de mostenitori legali:
Clasa I – alcatuita din copii, nepoti si stranepoti ai defunctului;
Clasa a II-a – alcatuita din parintii defunctului si fratii (surorile) acestuia;
Clasa a III-a – alcatuita din bunici si strabunici ai defunctului;
Clasa a IV-a – unchii si matusile, verii primari si fratii (surorile) defunctului.
Sotul supravietuitor nu face parte din nicio clasa de mostenitori, insa vine la mostenire in concurs cu oricare dintre rudele amintite mai sus.
Cu respectarea unor conditii, o persoana isi poate imparti bunurile intre copii inca din timpul vietii. O asfel de imparteala poate fi facuta de catre parinti, bunici, strabunici, iar beneficiarii bunurilor nu pot fi decat copiii si ceilalti descendenti. Imparteala trebuie sa cuprinda bunurile care sunt proprietatea exclusiva a celui care le imparte si poate privi toate bunurile sau numai o parte dintre ele. In practica, o asemenea imparteala este intocmita prin act autentic la notarul public.
Ce reprezinta Asociatia de proprietari ? Administratorul – sef sau executant ? Raspuns la aceste intrebari, in ziarul de miercuri 8 octombrie 2008.
Avocat Viorel CIOVINA,
Baroul Prahova
