Cica se-ntorcea Vasile de la coasa cu caruta. La un moment dat calul se opreste. Vazand ca nu poate sa-l urneasca din loc, Vasile lua biciul si incepu sa dea in cal.Calul, ne mai putand indura ii zise lut Vasile:
– Ba, Vasile, nu ti-e mila sa dai in mine, ca is si eu suflet si ma doare…
Auzind Vasile calul ca vorbeste, se sperie si o ia la fuga pe camp, cainele dupa el !
Ajuns intr-un tarziu acasa, se pune langa un bolovan ca sa-si traga sufletul…Apare si cainele intr-un tarziu,se pune langa Vasile si-i zise:
– Ba, Vasile, tare m-am speriat cand am auzit calul ala vorbind…!
