Uninominala pomenilor
Dinu SARARU
Cum s-au petrecut lucrurile, dar s-au potrivit, in ajunul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir si al Cuviosului Dimitrie cel Nou si odata cu aducerea moastelor Sfantului Apostol Pavel si ale Sfintilor Constantin si Elena, credinciosul nostru popor s-a trezit si in fata pomenilor din ajunul uninominalului, ajun grabit de data aceasta de catre nerabdarea candidatilor, mai ales cei instariti, care parca atat asteptau, milostivele sarbatori, ca sa se napusteasca asupra electoratului cu pungile cu cadouri prietenesti si dezinteresate, umplute, fireste, dupa puteri si dupa principiul sacru, „de la noi mai putin de la Dumnezeu mai mult”.
Si ce nu gasea credinciosul alegator in punga cu sigla partidului, evident, o bucata de caizer sau de slaninuta afumata, o jumatate sau chiar un kilogram de zahar, o sticla de ulei, o sticla de suc sau de vin, o paine, o legaturica de carnaciori, in sfarsit, toate la un loc, un semn al bucuriilor toamnei intr-o tara la care Europa, cum zicea premierul, se uita cu mandrie si cu admiratie si pana la urma cu gelozie. Unde s-a mai vazut, nu e asa, atata grija a candidatilor fata de alegatori, intr-o lume care lupta cu atata spor impotriva coruptiei generalizate ca sa nu gresesc si sa spun si sa scriu globalizate?! Nicaieri!
Dar sa nu-l uitam nici pe alegator care ori inainte de a se duce sa se inchine la Sfintele Moaste – nici ele, sa fim drepti, niciodata, pana acum, atatea la un loc odata, cadou din partea noului si harnicului Intai Statator – ori dupa ce s-a inchinat, grabit si el, sa stea la poarta si sa astepte minunea nobilei si pioasei pomeni. Am vazut la televizor, intr-un filmulet involuntar comic, cum stateau, rezemate de stalpul portilor, matusile unui sat intreg, asteptand binecuvantata pomana, primind-o inchinandu-se evlavios si cu incredintarea tacita, adresata aducatorului, ca vor vota nesmintit cu candidatul generos, incredintare la fel de cinstita si de cucernica fata de fiecare nou aducator si nou candidat. O devalmasie a minciunii insotita de sfanta cruce multumitoare cum rar mi s-a intamplat sa vad, adica si candidatul mituitor si alegatorul mituit asigurandu-se unul pe altul cu frica lui Dumnezeu ca se vor tine de cuvant si isi vor purta de grija reciproc.
Sa ne mai miram ca la asa alegator avem asa candidati sau, invers, la asa candidati avem si alegatorii pe masura. Un troc al minciunii, incepand de la o punga penibil mituitoare si terminand cu privatizarea masluita si acceptata la nivelul unui comision pe masura sau tunul financiar spoliator petrecut sub acoperirea cuviosului accept „sa fie bine primit”.
Nu mai trebuie sa ne miram atunci de multele adevaruri de toata ziua care ne impresoara si ne sufoca.
Sa fie falsa impresia pe care o dam, ca am ajuns o societate democratica a cardasiei si complacerii reciproce? Sa fie acesta un blestem al tranzactionismului nostru istoric?
Sa ne fi intrat in sange, cu atata perfidie devastatoare moral, intelepciunea mizera a celebrei sintagme „O mana spala pe alta…”?!
Primesc de la mine, de la Slatioara, de la un „om de incredere” un telefon informator:
„- Domnule Dinule, a inceput campania si la noi, a inceput cu PD-L-ul si am fost si eu ca sa ma dumiresc. A dat bere si mici, nu cine stie ce, da a dat, nu pot sa zic, am beut, am mancat, se mai putea, da si candidatul, ca a venit chiar el, desi bogat, bogat bine, nimic de zis, da altfel calculat bine, insa ne-am gandit ca e ca la inceput, un acont, am dat mana, el a plecat la el acasa, am venit si eu acasa, acum asteptam PSD-ul , poate dau mai bine, sa vedem, sa ne mai lamurim, nu le dam noi lor raspunsul de la inceput, mai prefiram la ei, ca nici ei nu sunt mai breji, ne momesc si ei la inceput, ne incearca, mai la mijlocul campaniei, insa poate nici atunci, dar ne ducem la toti, macar cu partea asta sa ne pricopsim si noi, unii mai dau si sepci si tricouri, si pungi, insa sa intram mai bine in campanie; niste hoti, domnule Dinule! Da’ nici noi nu suntem usa de biserica, ii mai inselam si noi, altfel nu se poate, nu se poate sa fie numai ei hoti, mai stim si noi nitica politica….”
Ca sa vedeti cum a inceput sa fie inteleasa politica…
Sa speram insa ca in toamna asta, cu atatea Sfinte moaste aduse sa ne inchinam, poate ne vom mai spala de pacate si curati, luminati, de Dumnezeu indrumati, sa votam judecat macar noi, alegatorii, fiindca grabiti cum sunt, candidati nu prea cred ca mai au timp de metaniile care sa-i scape de necuratul…
