S-a nascut la Bucuresti in 1890, ca fiica a lui Ioan Lahovary, diplomat, om politic, ministru. Prin mama sa, se tragea din familia Mavrocordat, care daduse mai multi domnitori Tarilor Romane.
In 1892, Ion Lahovary a fost numit ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris, plecand cu familia la postul sau. Micuta Martha a trait deci, de la varsta de doi ani in Franta, ramanand acolo si la incheierea misiunii tatalui ei. S-a format in bune pensioane franceze si, fiind foarte precoce s-a remarcat din adolescenta, scriitorul Claude Anet publicandu-i in ziarul „Le Temps” sonetul „Les pavots blancs”.
La varsta de 16 ani a cunoscut, la Paris, pe printul George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului regulamentar (1842-1848). O dragoste fulgeratoare s-a terminat repede cu o casatorie.
A venit in Romania, intr-o patrie pe care aproape nu o cunostea, dar care i-a placut mult, mult de tot. I-au placut Bucurestii, acel amestec pitoresc de „mic Paris” si de oriental si mai cu seama resedinta de la Mogosoaia. Dar, cel mai mult a incantat-o acel colt de paradis care era Posada.
Aici, unde incepe valea superioara a Prahovei, pe un platou, la mai bine de 100 de metri deasupra raului, sotul ei mostenise, de la bunicul lui, un castel pe care fiecare generatie cautase sa-l faca mai incapator, mai frumos, mai confortabil. Adauga la toate acestea ceea ce ii dicta un deosebit simt estetic rafinat de atatea lucruri pe care le vazuse sau le citise in Franta. Resedinta aceasta a devenit una dintre cele mai frumoase resedinte montane, perfect integrata in peisaj, dar si adaptand peisajul inconjurator aspectului sau. In acelasi timp el a ajuns sa gazduiasca adevarate comori artistice.
La doi ani dupa casatorie, si-a insotit barbatul intr-o misiune diplomatica in Persia. Desi nu avea decat 18 ani, la indemnurile unor literati, si-a publicat impresiile de calatorie la Paris, intr-un volum intitulat „Les fruit paradis”. Cartea a avut un deosebit ecou, presa franceza, si nu numai ea, a fost unanima in aprecieri, a fost premiata de Academia Franceza, iar regele Carol I a decorat-o cu „Benemarenti clasa I”.
Peste alti doi ani ii apare o noua carte de succes “Alexandre l’Asiatique”, un studiu filosofic despre Alexandru Macedon. Mult mai importanta pentru noi este o alta lucrare scrisa pe baza notelor culese din viata taranilor in mijlocul carora traise cinci ani la rand, aici, la Posada, la inceputul casniciei ei. Lucrarea, aparuta in 1923 in doua volume, era intitulata “Izvor, pays des saules”. Este o monografie sentimentala a unei localitati din valea mijlocie a Prahovei, cu peisajele, cu tipurile umane, obiceiurile, arta populara si o viata cotidiana de neuitat. “Este cea mai delicata si ascutita notare a atitudinii unui suflet european si occidental prin crestere, fata de neghicitele comori ale sufletului romanesc. Printesa Bibescu nu are numai o sensibilitate vizuala fara seaman, dar si toate celelalte sensibilitati; notatia aromelor, a contactului aerului, a atingerii aspre sau netede a lucrurilor da descriptiilor ei o plinatate, care apartine numai realitatii”. Aceasta carte, laudata fara rezerve de criticul Paul Souday, a fost tradusa in englezeste si publicata la Londra si in Statele Unite, unde a obtinut acelasi succes ca si in Franta.
Au urmat apoi doua romane: “Le perroquet vert” si “Catherine-Paris”, care au intrunit aprecieri elogioase din partea criticii. Au fost traduse in mai multe limbi si s-au bucurat de un imens succes de librarie in Franta, Anglia, S.U.A., Germania si Suedia. Opera ei mai contine o serie de volume de eseistica, biografii, note de calatorie etc.
Martha Bibescu a fost o patimasa iubitoare a traditiilor si trecutului romanesc. Din dragoste pentru ilustra mostenire a Brancovenilor a restaurat palatul de la Mogosoaia.
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Printesa a locuit mai mult la Posada.
In aceasta vreme s-a atasat foarte mult de oamenii de pe domeniul ei, cautand sa-i inteleaga si sa-i ajute, stabilindu-si niste obligatii fata de ei.
A compatimit din inima in 1939 pe refugiatii polonezi veniti cu miile la noi, alungati de hitleristi. A oferit bani, alimente, imbracaminte Crucii Rosii de la Ploiesti, iar o serie de elemente aristocratice sau personalitati culturale au fost gazduite, luni intregi, in castelul de la Posada.
In timpul bombardamentelor aeriene din 1943 si 1944 a gazduit multi sinistrati si dispersati din “lumea buna“ a Bucurestilor. De asemenea, a pastrat legatura, a incurajat si a ajutat cu ce a putut pe aviatorii englezi si americani, prizonieri in lagarul de pe Valea superioara a Prahovei.
In sfarsit s-a implicat si in tratativele desfasurate cu englezii la Cairo, pentru iesirea Romaniei din razboiul impotriva coalitiei antihitleriste.
Dupa razboi, Martha Bibescu si-a trait ultima parte a vietii peste hotare, dar cu dorul Romaniei, continuand sa scrie si sa publice. In 1955 a devenit membra a Academiei Belgiene de limba si literatura franceza.
Paul D.POPESCU
