De obicei, la inaintare sunt trimise ele, in caz ca tu esti un el si, el, in caz ca esti o ea. Sunt grupuri, grupuri, de care n-ar trebui sa facem scriere fiindca, aveam sa aflam mai tarziu, isi castiga si ei existenta in functie de numarul de pungi de plastic distribuite, pliante, postere, chestionare rezolvate. De se intalnesc doua astfel de grupari, care au stocate in memoria neuronului nu atat doctrina, cat ura fata de adversar, pandesc fiecare strada in locuri distincte. Nu stim daca prevederile Legii electorale stipuleaza o distanta minima intre ele, dar, dupa cum ne-a fost dat sa vedem, suta de metri ar fi ecartul optim pentru a se evita o incaierare. Acum, fapt este ca ne-ar fi convenit ca taberele respective sa se injure ca pe stadion, sa arunce cu fumigene, sa avem si noi ce scrie, ba chiar trageam cu coada ochiului doar-doar o iesi un pui de scandal. Si, cum unele lucruri se intorc impotriva ta…
Dumneavoastra cu cine votati ?
Vine ea. Dupa vorba, dupa port, „misto”. Nu stii cum sa pui problema: te-a prins norocul pe tine, sau ghinionul pe ea, ca te-a gasit mai fraier. De ce acest ultim atribut ? Propagandista intra direct in subiect: ” Stiti principalele probleme ale Ploiestiului ?” Ramanem masca. Iete ca nu. A fost una, care ne-a venit pe limba, imediat: Sa aiba si orasul o echipa in Champions League. Si-am dat-o-n bara, fiindca suntem corijati : „Mai intai sa promoveze in Liga I, apoi dupa aceea. Asta e regula. Alta problema, mai serioasa ?” Strazile, aruncam noi la plesneala. Prinde ideea. ” Intr-adevar, aici este mult de lucru, si nu s-a facut nimic. Vad ca si pe strada dumneavoastra sunt gropi. N-ati dori sa fie astupate ?” Intrebare la care daca ziceai nu, insemna ca esti dus cu pluta. Asa ca, stoici, il promovam pe da. „Atunci, votati-l pe…”
Ne inrosim. Nu ca am fi timizi, dar pronunta numele unuia de care cultura noastra electorala nu are cunostinta. Ne lamureste: ” Nu doreste decat un post de consilier, dar astfel poate interveni pentru multe probleme pe care le aveti nu numai dumneavoastra, ci intreg cartierul”. Rememoram problemele cartierului si ale blocului in care stam. Mai aproape ne este scara, unde ba merge liftul, ba nu. Unii mai joaca barbut , seara, pe trepte, dar nu se cuvine sa-i dam in gat, ca si noi am practicat, la vrema noastra, la colt de strada, sportul asta. Cum o lungim cu tacerea, intervine propagandista: „Ce-ar fi sa luati o plasa ?”
Nu ne pica fisa, dar refuzam. Era o sacosa de plastic, in care atarnau niste obiecte. Pe ea, sigla partidului. Refuzam frumos, dar pe ea o apuca dracii, de zici ca ne-a prins inseland-o cu alta „pliantista”, de la alt partid. „M-ati facut sa pierd vremea explicandu-va ca si dumneavoastra contati pentru acest oras !”, dupa care pleaca nervoasa. Iar noi, avand constiinta incarcata: Bai, chiar nu avem simt civic ? Simtul responsabilitatii, ca nu ne-am platit intretinerea, buletinul ne-a expirat si se roaga „Evidenta populatiei” de noi sa ne facem si Carte de identitate si de alegator, iar cu impozitul stam prost. Gandurile negre ne sunt alungate de un repezentant al celeilalte grupari.
La cata coruptie este in judet…
Ca de la barbat la barbat, teoretic, ar fi trebuit sa ne intelegem. Discutia debuteaza cu inevitabilul „Cu cine votati?”. Banuind, fals, ca am fi din categoria „indecisi”, baiatul, altfel cumsecade, marseaza”. „El e solutia problemelor dumneavoastra”. In memorie se perinda doua lucruri: problemele noastre, rezolvabile asadar de un altul si, nu in ultimul rand, faptul ca, pe ala din poza l-am vazut si prin oras, dedublat, triplat, inzecit, insutit, hologramizat, la o adica, fiindca este si pe centura, ne-au soptit unii. Ba, chiar ar avea si functie la nivel de judet si vrea sa-si continue, pe mai departe „realizarile”, fiindca deh, numai din functia aia poti sa ridici chistoacele de pe jos, ca orasul sa arate frumos, nu sa fii angajat la ADPP. Revenind la interlocutor: baiatul e rabdator, grupul din care s-a desprins s-a fluidizat pe la alti trecatori, i-a rezolvat repede (deh, unii inteleg mai usor !), doar noi suntem cam greu de dus de nas. „Asadar, v-ar conveni sa iasa el ?” Mda, este raspunsul nostru monosilabic. „Mizam, pe dumneavoastra ?” Tot „Ihi” zicem. Logic, ne ia de prosti. Intrebare adecvata: „Ati mai votat? Daca da, pe cine ? ” Ne revenim: Pai, e secret votul. Reformuleaza: „Daca maine ar fi sa votati…Ca sa nu aveti dubii, cititi asta !” Nu ne intreaba daca stim sa citim, dar ne paseaza o fituica. Ne debarasam de ea in secunda doi. Minciuna: dupa ce a plecat pliantistul. Urcam – liftul mergea – in apartament. Suna telefonul: „Alo, aveti doua minute la dispozitie ? Daca da, vrem sa va intrebam care sunt principalele probleme ale orasului, pentru ca sa stie domnul X care sa-i fie prioritatile”. Framantari si frustrari pe capul nostru: Or fi avut loc alegerile, s-a ales conducerea judetului si a orasului iar noi traim pe Luna? Zicem, noi, cei vanati prin cartea de telefon: Si daca nu raspundem ? Ni se sugereaza: „Dumneavoastra veti avea de pierdut. Vor alege altii pentru dumneavoastra, si veti regreta ! Ne scuzati pentru deranj, o seara buna”.
Iar o seara buna nu poate fi decat asortata cu o tigara. Coboram la chioscul din zona. Ultrasii de care aminteam mai sus isi faceau meticulos, treaba… Ne uitam in cutia postala, sa vedem daca ne-a trimis Administratia somatie de plata a impozitului. Stupoare: Un fluturas – desigur, nesemnat – ne spune, detaliat, toate greselile nefacute si inventate de catre un contracandidat. Si, cum un om bine informat este bine protejat, ni se aminteste si despre copiii acestuia – cum ii cheama, cu ce se ocupa. Nu scrie daca au practicat vreun sport, ce studii au etc. Si ne-am hotarat: pe el, cel incriminat prin fituici volante, il votam.
Efect de bumerang !
Fl.TANASESCU
