Florin TANASESCU
Asadar, Judecatoria din Craiova a decis, prin hotarare judecatoreasca, ca un sindicat al preotilor nu este in afara legii. Precedentul fiind creat, si alte parohii au inceput a cere instantelor inregistrarea unei astfel de organizatii. Unde se vor afilia ele, sindicatele popesti, la Cartel Alfa, BNS sau Liga Minerilor din Valea Jiului, este o intrebare la care se va putea raspune daca…
Daca Sinodul mitropolitan castiga recursul intentat Pastorului. Fiindca, deh, nici BOR nu s-a lasat mai prejos si nu a permis sa se rataceasca vreo oaie din turma. Si, ca sa fie pe intelesul tuturor – atat al slujitorilor Domnului, cat si al enoriasilor sau chiar al liber cugetatorilor – a decretat: „Ceea ce se intampla este necanonic, nestatutar si nelegal”. Cu privire la acest din urma termen („nelegal”) se poate vorbi despre o antepronuntare, dar, cata vreme incurcate sunt caile Domnului, treaca si asta, ca toate sunt efemere pe lume. Pe de alta parte, „duhul de razvratire” invocat de mai-marii de la Bucuresti este, oarecum, exagerat si neavenit. Nu folosesti expresii pe care, indeobste, le utilizeaza tabloidele, spre a face glume pe seama preotilor.
Mai este si chestiunea cu discutatul problemelor preotilor in conferinte protopopesti lunare, cercuri pastorale si in sedintele Sinoadelor Mitropolitane. Si daca, totusi, cercurile amintite nu sunt altceva decat supunerea fata de superior, ca in armata ? Sau, daca acele Cercuri pastorale – care, altfel, suna idilic, ca si un cenaclu literar – presupun ca unul sa „recite” iar altii sa asculte spasiti ?
Biserica se judeca, asadar, in recurs, cu slujitorii ei. Este de-andoaselea, este ceva necurat, este, oricum ai da-o, impotriva randuielilor. Probabil ca, fiecare parte – intimat sau parat – are dreptatea ei. Sigur, se va da o sentinta in favoarea unei parti. Pe de alta parte, cine invoca, cel mai des, justitia divina, in detrimentul celei pamantesti ? Biserica !
„Ajutorului omenesc nu ne incredinta” scrie in cartea de rugaciuni, propovaduita cu sarg de preoti si mireni. Or, taman aici au ajuns. La ajutorul avocatilor, probabil si al martorilor. Sfantul Sinod gaseste de cuviinta sa vina la bara, pentru a pune in genunchi preotii razvratiti. Este o ciudatenie, fiindca, multa vreme, BOR a invocat o lege proprie, oarecum paralela cu normele din legislatia romaneasca, dupa care sa fie judecate abaterile disciplinare din sanul bisericii. Dar, acum, prefera sa iasa cu sutana cu tot, in pelerinaj, pe holurile tribunalelor. Hilar, nu ?
Tot de la Bucuresti, exista temerea ca, odata constituite sindicatele, nu se vor mai oficia nunti, botezuri, se va lasa mortul neingropat. Aici, se anticipeaza bine: se poate face o greva. Dar, nu credem in ruptul capului, ca membrii de sindicat, dintre cotizantii „Pastorului cel Bun”, vor avea neghiobia ca, aflati intr-o eventuala greva, sa nu faca slujba. Deci, care ar fi pericolul ?
In plus: dezlegarea de a participa la alegerile locale si preotii, ca independenti, a venit tot de la Bucuresti. De ce nu s-au autosesizat cinstitele fete, la vremea respectiva, ca nu-i bine a se imparti preotul intre cele sfinte si scandalurile din viata politica ?
Asadar, exista „Pastorul cel Bun”, iar membrii acestuia sunt etichetati drept oi ratacite, manate de duhul razvratirii.
Biserica era, conform sondajelor, pe primul loc in ceea ce priveste increderea populatiei. In ce Dumnezeu sa mai credem acum ? In Darwin ?
