Prea mica pentru un razboi atat de mare
Toti trag, sa isi inveleasca turloaiele, de plapuma, din nefericire mica, a bugetului. Prea mica pentru un razboi atat de mare. Cand zic razboi, ma refer chiar la razboi. Presedintele Romaniei, domnul Basescu, enervat vizibil, a certat varfurile Armatei imbracate in costume de general si varfurile civile ale politicii ca nu acorda banii necesari inzestrarii armiei romane. 60 la suta din bani, a explicat ministrul civil al Apararii, se duc pe lefurile personalului si alte cheltuieli administrative. De unde sa mai echipezi Armata romana cu avioane si tunuri NATO, cu rachete balistice si puscoace care trag de dupa colt? In plus, oricat de iuti am fi noi la schimbatul lenjeriei de pat a Tratatului de la Varsovia cu una mai luxoasa a Aliantei, nu putem sa ii egalam pe americani nici intr-o mie de ani. Chiar daca am rabda toti de foame un deceniu, limpaind doar ceai si pesmeti dimineata, la pranz si seara, si tot nu am putea cumpara un submarin nuclear, sa zicem. Sigur, il inteleg si pe seful suprem al CSAT. El s-a dat rotund in fata mai marilor Aliantei, s-a batut pe burta de la egal la egal cu Bush. Eu, zice, trimit trupe oriunde este nevoie in lume. Militarii mei sunt capabili sa comande inclusiv batalioane de puscasi marini americani. De comandat mai merge. Comanda o dau, insa, cu pantalonii rupti in fund.
Imi amintesc ca seful statului a fost nervos, la fel de nervos, ca la analiza Armatei si cand Guvernul, mai de voie, mai de nevoie, mai imbrancit de PSD, a marit substantial pensiile. De unde bani? – s-a revoltat presedintele. Bani erau si sunt, zice Guvernul, dar daca marim pensiile nu mai putem mari si bugetul militar. Dar bugetul militar il ustura la orgoliu pe liderul regional si global Basescu, egal in ambat cu Bush si Putin.
De doua zile fierb salariatii in legatura cu o decizie care ba e, ba nu e, a Guvernului, legata de bonurile de masa. Tipa toti, tipa Boc (electoral), maturareasa Primariei, directorul scolii. Nu se prefac. Chiar ii doare. Ce-i de facut? Mai cumparam o suta de blindate NATO sau lasam bonurile de masa cum erau?
Summitul NATO de la Bucuresti i-a facut pe unii mai inalti decat i-a lasat Dumnezeu. Ca sa ajunga la chipiile Marilor Puteri straine, stau ca balerinele pe varfuri. Numai ca pozitia doare. La deste si la buzunar.
Cat poti intinde plapuma bugetului pentru a nu ramane in frig niste turloaie, niste spinari sensibile, niste sale reumatice? Cum sa-i infofolesti bine si pe dascali, si pe functionari si pe amploaiatii din marile birouri, si pe moasele comunale? Cum sa impaci si capra, si varza, si lupul? Dai o jumatate de varza caprei si o jumatate de capra lupului. Lupul nu este insa multumit. El vrea toata capra. Vrea armata de elita, teleghidata politic de la Bucuresti, in toate teatrele de razboi ale planetei. Aici nu incape tocmeala, lasa sa se inteleaga presedintele CSAT, incruntat nevoie mare cu ocazia bilantului militar.
Ceausescu ne-a obligat la o alimentatie de adidasi de porc si tacamuri de gaina pentru a construi Casa Poporului si a achita datoriile externe ale tarii. Azi, datoriile sunt de doua mai mari ca pe vremea Impuscatului, fara a face o statie de metrou in plus sau o jumatate de Pentagon. Basescu vrea sa acordam prioritate Armatei. Ne ataca, cica, Iranul. Ne pandesc de dupa nori lunetistii martieni. Intre timp, la mine la Sangeru, a dat iarba, ploile ultime au inviorat gradinile si pana una alta – mi-o spun guresele vietati ale ograzii – e pace.
Lucian Avramescu
