In vastul sau birou de la etajul I al institutiei pe care o conduce, primarul George Maracineanu primeste, fara nicio retinere, pe oricine vine la el. Chiar daca audientele le tine in holul de la intrare, pana cand epuizeaza toata lista de inscrisi sau randul de cetateni care asteapta, chiar daca, pe traseele pe care le face prin Breaza, este oprit de oameni pentru necazurile sau doleantele pe care le au, in biroul sau, cand se afla acolo, este, cum spuneam, un permanent du-te-vino. La toate acestea se mai adauga si frecventele telefoane pe care le primeste si pe care nu le amana, cum mai fac multi dintre noi, ci raspunde spunandu-i apelantului sa revina – daca nu poate vorbi, sau ascultandu-i solicitarea. Ei bine, la toata tevatura asista, imperturbabila, Printesa Diana, aflata intr-un colt al biroului special destinat suvenirurilor si cadourilor alese pe care le-a primit in activitatea sa, profesorul si primarul George Maracineanu. Cum Printesa se detaseaza ca dimensiune – tabloul are 40/60 cm – intre toate celelalte obiecte de decor, l-am intrebat pe primar cum de a ajuns ca un os regal sa salasluiasca in biroul sau. Povestea avea sa ne-o spuna fara a se codi: „Am cunoscut, in timpul activitatii mele, mai multe personalitati chineze si chiar ne-am infratit cu orasul natal al lui Ciu En Lai, fost demnitar national. Odata, ne-au trimis niste materiale, fireste, de propaganda, in numele schimburilor culturale pe care le facem si a trebuit sa merg la Ambasada Republicii Populare Chineze, de la Bucuresti, sa le iau. Acolo, am intalnit o mai veche cunostinta care era consilier. In biroul sau, am vazut tabloul Dianei si dupa ce l-am privit cu subinteles, i-am spus consilierului ca are o sotie foarte draguta ! El a tinut sa-mi raspunda ca nu-i sotia lui, ci Printesa Diana, dupa care, cand am plecat, a venit dupa mine si chiar pe scarile ambasadei mi-a dat un pachet mare in care aveam sa gasesc tabloul printesei. Cum este o lucrare reusita, am considerat ca este bine sa-l priveasca si oamenii care mai vin pe la Primarie, motiv pentru care l-am asezat intre icoane si alte suveniruri pe care le am din multe alte locuri”.
Leon CHIRILA
