Cei mai multi dintre copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate se afla in grija rudelor pana la gradul al IV-lea, dupa cum releva statisticile Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Prahova. Aproximativ 10% dintre acesti minori sunt integrati in sistemul de protectie institutionalizata – asistenti maternali, centre de plasament sau, dupa caz, ii cresc bunicii. Alti copii, insa, mai putin norocosi, ajung chiar si in grija vecinilor, care recurg, in cele din urma, la masuri de incredintare catre stat. Dintre cei peste 800 de copii monitorizati de catre DGASPC Prahova, aproximativ 20 au ramas in grija exclusiva a statului.” Acestia au fost abandonati, pur si simplu, in momentul in care am realizat reevaluarea, constatand ca parintii lor nu mai sunt in tara„, ne-a declarat Vasilica Florea, directoarea DGASPC Prahova.
Copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate beneficiaza de aceeasi ingrijire ca si cei aflati in dificultate, neexistand prevederi speciale ale legii pentru astfel de cazuri. O situatie exacta, insa, a acestora este greu de intocmit, intrucat nu toti parintii care lucreaza peste hotare au contracte legale de munca. Majoritatea celor plecati si-au reintregit, ulterior, familia, ducandu-si copiii in tarile respective. Potrivit ultimelor reglementari, persoanele care pleaca sa lucreze in strainatate sunt obligate sa depuna, in dosarul pe care il intocmesc, un document in care sa se precizeze in grija cui au lasat minorii. Tot de la interlocutoarea noastra am aflat ca, este posibil ca numarul real al copiilor care au ambii parinti plecati peste granita sa fie mult mai mare, insa masurile nu se pot lua decat in cazul unor sesizari scrise, in urma carora se desfasoara anchete sociale. Pentru unii dintre copiii aflati in aceasta situatie, parintii trimit lunar bani si se intereseaza de ei, dar exista si situatii cand acestia nu mai dau niciun semn de viata, timp de mai multe luni.
Catalina STROE
