Se zvoneste: dizolvarea fostei Regii Autonome de Transport Auto (RATA) a pus volanele masinilor in bratele soferilor angajati. Se prea poate sa fi avut drept de preemtiune in licitatia care a fost; ce mai conteaza, timpul a trecut, nimeni nu mai sta sa intrebe in favoarea cui s-a invartit roata afacerilor la vremea respectiva. Lucrul pare a se fi intamplat pe la jumatatea lui 1990, sau, ca sa fim mai exacti, in ceea ce priveste timpul, mai aproape de 2000. De-atunci, traseele au fost luate in stapanire de „regii soselelor”. Baieti care, odata ce-au prins cheag, s-au dispensat de trasul la volan, devenind, in timp, patroni. Angajatii, n-au altceva de facut decat sa taie bilete de frica OPC-ului si sa duca lumea la si de la serviciu acasa, sau pe cei veniti cu treburi prin urbe.
La talpa rotii
Fapt este ca autogara in sine a suferit cateva stramutari in timp. A fost statornicita, vreme de decenii, in preajma Garii. Mai apoi, in regim de urgenta, aciuata langa Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti. N-a duduit teava de esapament prea mult nici acolo, findca a fost iar mutata. Mai aproape de RATP, unde-i si-acum (foto). Uzantele au ramas, insa aceleasi. Masini care pleaca si vin. Tramvaie care zdranganesc si opresc la scara autobuzului. E ceva, nu ?, sa te duca vagoanele traseului 101 taman in buza autogarii. Pe altii ii arunca in valtoare taxiurile, iar lumea de pe peron priveste, cu invidie, privilegiatul care lungeste intentionat discutia cu soferul, doar-doar l-o ochi vreun consatean. Indiferent, totusi, de modul in care ajungi la poarta autogarii, auzi racnetele soferilor: „Valenii pleaca peste cinci minute. Mai avem locuri libere. Urcati, masina e la linia trei”. In fine, care o fi a treia linie nu este prea bine stiut de cel care calca prima, a doua, sau a treia oara perimetrul. Iti trebuie niscaiva ani de naveta, spre a sti unde „trage” Chiojdeanca, Buda Palanca sau Sangeru. Odata cunoscute aste lucruri, de importanta capitala pentru cine vrea sa ocupe un loc, totul este rezolvat.
Sacosa, pe post de avangarda
O cursa de 14,30 trage de regula, cu vreo ora inainte la „peron”. Cu 45 de minute inainte de a se misca roata, nu mai gasesti loc in masina. Bagajul postat ca avertisment gen „Inventar” sau „Inchis pentru curatenie” te avertizeaza ca urmeaza a sta, pur si simplu, in picioare pana la Mehedinta, Boldesti sau Matita. Experienta navetistului este de a citi pe fata calatorului privilegiat unde coboara. Cand se face liber, odata bunghit locul, te fericesti cu vreo cativa kilometri de stat jos pana la Salcia, de exemplu. Drept este ca si elevii navetisti creeaza disconfort in mijloacele de transport. Aduc ei, asa, un suflu nou, gratie invataturii luate de pe bancile scoli, mai ales din pauze. Promoveaza, cu glas tare, principiile si valorile care acum par desucheate, dar, in perspectiva, vor fi valorificate de fiecare dintre ei dupa caz. Ideea este sa ai cartea cu tine, ca parte de un loc de munca este la libera alegere: fie te duci la targul de joburi, fie primesti ajutor social. Pana atunci insa, in rata, citesti ce a mai facut Mutu, prin ziarele de scandal.
Americanu’
E drept, nu-i nicio cursa care sa plece spre Italia, Germania, Franta si, cu atat mai putin, in America. Nici macar mai pe-aproape, pe ruta Ploiesti Nord – Vidin. Totusi, la autogara te intampina, cu bratele deschise, un „stranier” – Americanu’. Apucat parca de streche, se scalamba in toate chipurile, aratand Nordul, Estul, Vestul. Zenit, Nadir… Stie pe de rost orele plecarii la microbuze, autobuze. Esti dezorientat ? El este pe post de birou de informatii. In rastimpul cat mai face o pauza – ca se intampla sa nu se miste nici macar vreo roata – trage o fuga pe la colocatarii buticari. Schimba o vorba-doua, despre mersul societatii in general, probabil aduce vorba de anticipate, sigur nu divulga vreun secret profesional. Ca, de exemplu, daca pe ruta Ploiesti – Lapos a facut vreunul pana prostului.
Momentul culminant este atunci cand vrem sa-l tragem in poza. Daca, initial, Americanu’ s-a aratat disponibil, vazand ca-l luam in serios, s-a razgandit. Nu vrea fotografia in ziar, prefera sa-si pastreze anonimatul de dirijor al traseelor. Atotstiutor, ne indeamna sa mergem la „baietii aia, de la masa, ca ei stie totul”. Sunt un fel de pazitori ai locului, de ei depinde sa nu dea bot in bot doua autovehicule ori sa se tamponeze microbuzele aceluiasi patron.
Scriitori la ziar
Megiesii ne privesc chioras. Apoi, unul dintre ei isi ofera serviciile ziarului. Dar, conform economiei de piata, totul se plateste. „Vino in spatele autobuzului, imi dai un milion de lei si-ti umplu o pagina de ziar. Ba, chiar doua”. Printre mistourile asortate „mansalierului” sau „avansati inainte”, scapa si niste adevaruri : „Cand e ploaie, n-avem nici noi, nici calatorii unde sa ne adapostim. Iarna, faci benga. Un acoperis, deasupra capului? Nici vorba. Stam aici de dimineata pana seara si nu e nicio conditie…” Un altul, mai ocupat de mersul bun al treburilor in zona, ne-o spune pe sleau: „N-am timp de ziarul tau, io nu-mi vad capul de probleme”. Adevarul ca mari belele erau in ziua cu pricina ! Unul dintre maidanezii aciuati traversa, lovit de streche, autogara. Apoi, nu era ora de varf, deci nici de agitatie prea mare nu era cazul. Or, intr-un astfel de loc, daca nu-i tambalau, ca la Obor, de nu se calca lumea pe picioare, ca-n zilele de luni sau vineri, e ceva anapoda. Iar noi ne-am nimerit intr-o joi.
O informatie importanta ii scapa unuia dintre interlocutori: „Scrie ca nea …. e mare smecher ! E un hot.” Asta-i treaba politiei. Insistam cu intrebarea daca-i adevarata concurenta neloiala intre diverse firme, cu aceleasi trasee. Adica unii ar calca acceleratia pana la blana, pentru a fura clientii din statie concurentei. Niciun raspuns, asa ca poate sa fie adevarat, la fel cum nu poate sa fie decat legenda care circula pe culoarul autobuzului cu burduf.
***
Autogara din Nord. Un al doilea Obor al Ploiestiului, in care daca ploua, conform unuia dintre pazitorii locului, te duci la Sud sa te adapostesti. Acolo vin si de-acolo pleaca masinile de la si spre Lipanesti, Podenii Noi, Popesti sau Mehedinta.
Un fel de sens giratoriu mai mare, al judetului, proiectat, la scara mai mica, in expresia „A o intoarce ca la Ploiesti”. Nu-i vorba, cel mai probabil , si la autogara din Intorsura Buzaului, lucrurile stau la fel.
A.POSTOLACHE
