Intr-o tara in care nimeni nu poate scapa de anchete, o tara in care sunt anchetate toate persoanele publice care, intr-un fel sau altul, au „pacatuit”, si in care niciuna nu este vinovata, te intrebi, pe buna dreptate: la ce bun toate aceste anchete? Iar daca vom fi patrunsi din afara de o presupunere conspirationista, vom zice ca statul insusi s-a auto-organizat in atoate-anchetator asupra tuturor. Iar acum ramane intrebarea: pentru cine, pentru ochii unora din afara, pentru ochii comunitatii electorale, sau pentru ochii lui Dumnezeu ? Ne intrebam, asadar, pentru a nu cadea in ispita de a crede ca o paranoie publica s-a dezvoltat in tara noastra – gasim la tot pasul intregul „arsenal” de anchete si anchetati iar acum, parca, pentru a nu ne plictisi urmarind stirile, este anchetat insusi organul de ancheta care ar trebui sa stea ca temei pentru orice ancheta intr-un stat. Si iarasi ne face lucrul acesta a ne gandi: ce fel de ancheta este aceasta, o paranoie sau o ancheta publicitara? Stim ca Directorul Serviciului Roman de Informatii a fost chemat la Comisia parlamentara de Control al SRI de catre presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, ca urmare a acuzatiilor GIP (Grupul de Investigatii Politice). Iar, acum, ne intrebam: SRI ar trebui sa se preocupe cu un efort suplimentar pentru a nu i se strecura informatiile si propriile anchete catre publicul larg sau catre GIP, sau GIP ar trebui sa se obisnuiasca, pe viitor, la a nu mai baga in seama detalii specifice anchetelor SRI ?! Oricum, acest fapt poate ca intr-o alta tara – nu stim care – ar fi starnit un scandal de zece ani. La ce folos SRI ? pentru ca „au si ceilalti” astfel de servicii ? sau, mai actual, in vederea luptei antiteroriste ? In cazul acesta din urma insa, serviciul care-si dovedeste „incompetenta” in a-si pastra informatiile poate ca ar fi mai potrivit sa se numeasca, mai modest, Serviciul de Antiterorism – si astfel n-ar mai atrage atentia unor structuri precum GIP. Insa, ne gandim acum, poate ca pe viitor, teroristii – aflati cumva in posesia unor informatii referitoare la anchete – vor dezvalui activitati de „politie politica”, de „militie politica” sau de… „comedie politica”. Dar, pentru a nu exagera si pentru a nu fi, din pricina ironiei, suspectati – intr-o tara a suspiciunilor generalizate – ca acuzam de incompetenta SRI, ne vom concentra asupra faptelor si asupra a ceea ce ne poate, de asta data, atrage atentia: conceptul insusi de „politie politica”. Faptele sunt: chipurile, SRI „face politie politica”. Parca pentru a conspira astfel dezvaluitii ce se credeau vesnic si inalt-conspirati si care mai erau, inca, doar in ochii SRI-ului „la vedere”, SRI-ul insusi este acuzat – si un sentiment inefabil ma cuprinde, frate cu rasul sau cu bulversarea totala – de „politie politica”. GPI sustine ca Serviciul Roman de Informatii spioneaza PNL si, din presa, ni se mai spune un lucru, un lucru aberant: „spioneaza PNL in general, si pe senatorul Norica Nicolai – in special”. GIP publica in acest sens, doua “documente oficiale”. Potrivit GIP, unul dintre documente ar contine intentia PNL de a coagula „un pol de dreapta in Republica Moldova”. Grupul condus de Mugur Ciuvica, in consecinta, solicita – „oficial”? – anchetarea SRI, acuzat astfel de „politie politica”. Ideea din subtext este insa ca Republica Moldova ar trebui sa acuze PNL de spionaj ! Nu stiu daca este penibil sau grav… Ma gandesc insa ca mai mult ca sigur SRI nu are consilieri specialisti in ridicol, caci, daca ar fi avut, ar fi acuzat – de ce nu? – GIP-ul de „politie politica”. Si pentru ca acum cateva milenii era la moda sa fii acuzat ca esti „pacatos” sau „blasfemiator”, iar apoi, „eretic”, astazi, intr-o epoca marcata de iarna postnazista, este la moda sa fii acuzat de „politie politica”. Si daca GIP acuza SRI de propria sa activitate – adica, dupa cate se pare, SRI este acuzat ca-si presteaza activitatea sa profesionala si ca nu se ocupa numai de niste prapaditi de hackeri si nici nu urmareste panselutele prin parcuri – atunci, ne gandim, pe buna dreptate: de ce tocmai „politie politica”? Si, de ce ceea ce faceau, tradandu-si confratii, majoritatea dintre cei ce se gaseau intr-o oarecare functie in epoca „comunismului”, se numeste astazi „politie politica”, si nu „militie politica”? Aici, am senzatia ca CNSAS a cazut in plasa unui concept diform si, poate ca mai potrivit ar fi fost acela de „militie politica”…
Iarasi: cum este posibil sa fii acuzat de „militie politica” atunci cand tu insuti – „politistul”, „militianul” – nu stii aceasta? Bine, poti fi acuzat de orice, dar, atata timp cat tu insuti nu stii, nu are nicio valoare. In ochii tai proprii ceea ce faci este corect. Imi inchipui ca peste cateva secole – cam prin anul 2284 – voi fi acuzat de catre o Politie a Gandului de „crime mentale”. Cam atat de ciudata este acuzatia aceasta impotriva angajatilor-tradatori ai „comunismului”. Sistemul insusi era unul „tradator” si „mincinos” – nu aveai cum sa faci nici „politie politica”, nici „militie politica”; tu insuti nu poti sa faci „politie” decat daca esti politist, altfel, poate ca ti-ar trebui un control oarecare… Ei bine, indiferent ce fel de «politie» practicau stimabilii domni si doamne – pe atunci tineri si domnisoare – ei sunt vinovati, si erau chiar si atunci vinovati, de o vinovatie morala insa, vinovatie care, este drept, poate fi considerata drept incompatibila astazi. Dar, „incompatibila cu…” ce anume? Este, oare, Romania de astazi atat de morala, macar societatea ei civila, pentru ca astfel de „crime morale” sa fie incompatibile cu functiile publice? Sunt functionarii publici de astazi, toti, niste inocenti? Si daca nu sunt, pentru ce nu sunt acuzati de „crime morale incompatibile cu…” oamenii care ocupa astazi functii si care fac aceste acte vinovate astazi, atat de proaspete, si nu acum treizeci de ani? Si apoi, ce este „politia politica” ? Era constient un oarecare functionar din perioada comunista ca este politist sau ca, peste douazeci de ani, va fi privit drept „politist”? Era vorba despre o structura de tip SS sau Gestapo ? Nici vorba – insa nu trebuie, din elanul de a „condamna” comunismul, sa condamnam neaparat in stilul procesului de la N
