Apropiindu-se Iisus cu ucenicii Sai de zidurile oraselului Nain, i-a iesit in fata un convoi mortuar care ducea la groapa un tanar, singurul fiu al unei mame vaduve. Ce poate fi mai dureros pe lume decat despartirea unei mame de fiul ei ? Cu fiecare mort care pleaca dintre noi, pare ca se rupe ceva din fiinta noastra. Cu atat mai mare a fost durerea acestei mame, care isi pierduse, acum, unica ei mangaiere, sprijinul si nadejdea batranetilor ei. In fata acestui convoi a aparut Iisus Hristos, cu Sf.Apostoli. El s-a apropiat de sicriul care ducea la groapa pe tanarul din Nain. El este Fiul lui Dumnezeu care s-a facut om ca sa ridice toata povara care apasa viata noastra de fiecare zi.
Prin intreaga Sa lucrare de pe pamant, Mantuitorul a adus raza mangaierii, bucuriei si a imbarbatarii. Dar izvorul optimismului adus de Iisus Hristos il aflam mai ales in aceea ca El ne-a deschis portile vietii vesnice. El a biruit moartea. Desigur, moartea trupeasca isi urmeaza cursul ei firesc. Inainte de a da pamantului ceea ce este al sau, dam lui Dumnezeu sufletul nostru nemuritor.
Dincolo de tunelul durerilor si al suferintelor se iveste zarea luminii, dincolo de crucea suferintelor se afla Lumina Sfintei Invieri. Dumnezeu este pretutindeni, dar nicaieri nu este ca in Sf.Biserica, la Sf.Liturghie, nu-L simtim mai aproape de noi pe Bunul Dumnezeu. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai mangaiat si ai umplut de bucurie inima vaduvei din Nain, inviind pe fiul sau, Te rugam apropie-Te si de noi in acest ceas de rugaciune, indreapta viata noastra pe calea cea buna si ne invredniceste si pe noi sa fim partasi ai vietii celei vesnice, in veci de veci. Amin !
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
