Ideea de a crea, pentru prima data, o institutie de stat a turismului, a apartinut profesorului Emil Racovita, ea materializandu-se in anul 1936, cand s-a infiintat Oficiul National de Turism (ONT). In acelasi an s-a si deschis, la Sinaia, un Birou ONT, pentru a furniza informatii turistice si a asigura calauze in munti iar, mai tarziu, pentru a coordona activitatea catorva cabane. In general, la vremea aceea, cabanele erau modeste, avand cate o sala de mese, un dormitor cu un pat comun, o bucatarie si o camera pentru cabanier. Primele cabane construite de ONT in Muntii Bucegi au fost Cabana Popicarie, in poiana cu acelasi nume, si Cabana Schiorilor – la Cota 1.400. Atunci, circula o masina cu senile Citroen, decapotabila si cu caroseria din lemn lacuit, pe care grosimea niciunui strat de zapada nu o putea impiedica sa urce, zilnic, pana la Caba Schiorilor.
Cum mai toate excursiile in Bucegi aveau ca punct final Pestera Ialomitei, relatiile de prietenie dintre multi sinaieni si calugarii de la Schitul de acolo erau foarte stranse. Astfel, cand Schitul Pestera a ars, in 1932, s-au gasit cinci sinaieni care sa-l reconstruiasca pe cheltuiala proprie, doar intr-un an de zile.
Deceniul patru al secolului douazeci a fost perioada cand s-au construit cele mai multe cabane in Muntii Bucegi, ele datorandu-se fie asociatiilor sportive, fie militarilor, fie particularilor.
Cabana “Marele Voievod Mihai”, de la Piatra Arsa, a fost construita in 1934 si a apartinut Garzii Regale. Mai intai, a fost asamblata pe micul platou numit „Piatra Arsa” – dintre Busteni si Poiana Tapului – pe malul drept al raului Prahova. Grinzile au fost numerotate, apoi casa a fost demontata si transportata cu funicularul de carat busteni pana la casa Schiel, de unde a fost dusa cu carutele pana la locul constructiei. Celelalte materiale, caramizi, ciment si altele, au fost carate cu spinarea de catre soldatii Garzii Regale, din Poiana Stanii pana la santier.
Cabana Varful cu Dor (1936) a fost construita de membrii bucuresteni ai Clubului Carpatin al Transilvaniei.
Cabana Babele (foto1) (1939) a fost construita de Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei, condusa de doctorul Gheorghe Dumitrescu, proprietarul vilei Ceahlaul de pe Strada Furnica nr.24. Cabana a fost deschisa turistilor inca din primul an, cand se puteau folosi doar doua camere. Ulterior, ea a continuat sa fie marita pana a a juns la forma actuala.
Cabana Caraiman (1937) a fost construita de Grupul Alpin Brav, care mai tarziu a devenit Clubul Carpatin Roman. Cabana a fost construita si gratie fondurilor puse la dispozitie de Oficiul National al Turismului, care, la acea data, tocmai fusese infiintat.
Pe Valea Superioara a Ialomitei, care, pe vremea aceea facea parte tot din teritoriul administrativ al Judetului Prahova, au fost construite cateva cabane unde existau si stane cu oi.
Cabana Padina, administrata de Serghie Popescu.
Cabana Colti, construita de Constantin Enescu in Poiana Horoaba.
Cabana Plaiul Miricii, construita de familia Georgescu, pe plaiul Miricii, spre Lacul Bolboci.
Cabana Bolboci, construita in apropierea funicularului lui Schiel, de langa Lacul Bolboci.
(Sursa: Gheorghe Nistorescu – „De la Plaiul Prahovei la Sinaia”)
