Pregatirea pentru Referendum
Adrian NASTASE
• Dupa mitingul din Piata Constitutiei, e de remarcat ca tactica presedintelui suspendat in fata media a fost una reactiva, defensiva; au lipsit actiunile de amploare, mesajele dramatice, evenimentele de presa; s-a preferat transmiterea mesajelor catre electorat prin intermediul unor scurte declaratii acordate de la volanul masinii personale sau din poarta sediului de campanie;
• S-a lasat astfel initiativa adversarilor, iar masurile „limitative” luate de Parlament si-au atins scopul: Traian Basescu a fost, cel putin pentru o perioada de cateva zile, victimizat (tactica pare a fi si de viitor, pe crearea imaginii unei lupte incorecte sub aspect procedural – astfel, intai au fost organizate actiuni populare cu prezenta redusa in cateva orase europene, iar ulterior s-a anuntat ca romanii din diaspora nu vor putea sa voteze din cauza numarului redus de sectii – se incearca indarjirea oamenilor, cresterea gradului de mobilizare);
• Consider ca mai merita semnalat aici un aspect; Traian Basescu a ales ca sediu de campanie o cladire „neutra” pentru ca nu vrea sa para un candidat al unei formatiuni sau al alteia, pe ideea ca Traian Basescu are sustinatori in plan electoral si pe segmentul votantilor altor formatiuni si nu s-a dorit transmiterea unui semnal negativ catre acestia. Pe de alta parte presedintele suspendat se axeaza pe lupta cu un „sistem politic ticalosit” si vrea sa impuna, din nou, imaginea ca el intra in aceasta confruntare de pe o pozitie de outsider al clasei politice, de reprezentant al „poporului”;
• S-a incercat chiar „victimizarea Romaniei”; au existat, in anumite cotidiane centrale, multe preluari din presa internationala, din publicatii mai mult sau mai putin reprezentative, in care accentul era pus pe injustetea suspendarii, pe „lovitura” lui Ion Iliescu etc; T.Stolojan s-a referit la „Coalitia anti-Romania, Coalitia anti-Basescu”, punand semnul egalitatii intre ele: „Dai in Basescu, dai in Romania!”
• Acestea au fost elemente care nu puteau fi controlate de PNL; dar au existat si greseli de comunicare care au contribuit la crearea imaginii ca actuala Putere e evitata de partenerii externi: spre exemplu gafa purtatorului de cuvant al MAE in episodul Adrian Cioroianu – Condoleeza Rice, intalnire care, in fapt, nici nu fusese solicitata – imaginea a fost ca reprezentantii SUA au dat, astfel, un blam Puterii de la Bucuresti;
• Anuntul venit la sfarsitul saptamanii trecute, privind organizarea in Capitala Romaniei, primavara viitoare, a unei importante reuniuni NATO a reprezentat, in acest context, un ajutor bine-venit, oprindu-se, cel putin pentru moment, materialele de presa ce subliniau izolarea politica internationala „post-suspendare” a tarii noastre (in special pe relatia cu SUA);
• A fost, totodata, o perioada a clarificarilor; fiecare actor si-a asumat explicit o decizie politica fata de sustinerea/nesustinerea lui Traian Basescu; daca pentru PD si PSD nu se poate spune nimic iesit din comun in adoptarea unei anumite atitudini, in cazul PNL a fost pentru prima data cand s-a asumat formal, la nivel institutional, o atitudine adversa fata de Traian Basescu – reactia media a fost in general una neutra, strict de informare, ostilitatea dintre liberali si presedintele suspendat nemaifiind o noutate;
• In ultimele zile, actorii politici majori s-au „intors” fiecare la oameni (Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Traian Basescu); comunicational, cel mai bine a punctat Traian Basescu, care, in fiecare seara, de pe parcursul vacantei de 1 Mai, a fost mediatizat de televiziunile centrale in diferite momente de inter-relationare cu oameni simpli; pe litoral este terenul de lupta politica preferat de Traian Basescu;
• De 1 Mai, Traian Basescu joaca rolul „omului obisnuit”, care nu face politica, se odihneste si se simte bine fara sa-i deranjeze pe ceilalti. Prin contrast, de exemplu, presa partizana afirma, exagerand: „Mitingul PSD de 1 Mai a blocat circulatia in Bucuresti”.
• La nivelul mesajului public, Traian Basescu s-a axat pe doua coordonate: 1) lupta impotriva celor „322” – dorinta de minimizare a impactului deciziei din Parlament; 2) indemnuri mobilizatoare pentru prezenta la vot – Traian Basescu a realizat ca obiectivul sau nu trebuie sa fie doar depasirea momentului referendumului, ci mobilizarea cat mai multor sustinatori, pentru ca legitimitatea sa politica ulterioara sa fie cat mai mare;
• Declaratiile lui Mircea Geoana despre viitoarea decizie a Curtii Constitutionale in privinta modificarilor la Legea referendumului s-au vrut ferme („vom respecta decizia Curtii, oricare ar fi aceasta”), dar au produs confuzie. Lumea nu prea stie despre ce e vorba si crede ca e vorba despre decizia Curtii Constitutionale de a respinge acuzatiile Parlamentului la adresa lui Traian Basescu.
• La emisiunile electorale de la Radio Romania Actualitati, PD si PLD se multumesc sa difuzeze inregistrarea discursului lui Traian Basescu in Piata Constitutiei („Am gresit?” „Nuuuuu!”), in timp ce celelalte partide difuzeaza inregistrari ale unor lideri care dau mesaje complicate si, de multe ori, contrarii.
• Se pare ca Traian Basescu mizeaza pe o strategie minimalista:
• se astepta la o prezenta slaba la vot, caz in care, considera el, „spiritul legii” il repune in drepturi (sau, daca decizia e contrara, are din nou munitie pentru condamnarea clasei politice);
• isi va mobiliza exemplar suporterii prin mijloace neconventionale (presa, internet, SMS-uri) urmarind obtinerea unei majoritati relative la vot;
• evita asocierea cu PD si PLD (initiativa de sprijin vine din partea partidelor, nu din partea lui);
• comunica un singur lucru: „Traian Basescu NU A GRESIT!”;
• singurul element neasteptat este ca, foarte probabil, va declansa un atac „bomba”, printr-o dezvaluire de presa, in ultima saptamana.
