Cuvant de invatatura la Duminica Mironositelor
Ne aflam inca sub razele binefacatoare ale Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Certitudinea Invierii da putere sufletului omenesc sa lupte necontenit pentru cucerirea imparatiei lui Dumnezeu. Si in Lumina Invierii, fiecare om isi poate intelege rostul si menirea sa in lume.
Nu este om care sa nu se bucure si sa nu aiba ceva de invatat din praznicul cel mare al Invierii.
Dar ni se pare – si Duminica de astazi care se numeste a mironositelor ne-o arata – pentru femeie, Hristos a adus o mare binefacere si i-a dat o misiune dintre cele mai inaltatoare.
Aducandu-ne deci, aminte de chipul acelor femei care nu s-au despartit de Domnul in vremea patimilor, de intreg devotamentul lor din acest rastimp in care si ucenicii au parasit pe invatatorul ca si de rasplata pe care Hristos le-o da invrednicindu-le sa-l vada ele mai intai biruitor asupra mortii, sa incercam a lamuri spre a noastra mantuire ce asteapta Iisus de la femeia crestina si ce chemare i-a randuit in lume.
Daca s-a bucurat cineva de lumina Sfintei Evanghelii atunci, cu siguranta, cele dintai trebuie sa fie femeile. Hristos a restabilit drepturile femeii, prin inaltarea ei la cel mai mare grad de purtatoare a Mantuitorului lumii, de devotata colaboratoare in opera de salvare a neamului omenesc si de misionara in lume a binelui si a dragostei de Dumnezeu si de oameni. Desigur femeia crestina poate sa aduca o contributie pretioasa si in alte activitati: in cultura si in arta, chiar si in tehnica, femeia s-a dovedit capabila de foarte mari realizari. Un alt „altar” pe care l-a ridicat crestinismul pentru femeie este caminul. El nu poate fi inlocuit cu nimic pe lume si misiunea femeii nu poate fi mai sfanta ca aici.
De camin tin nasterea copiilor, nevinovatia, cumpatarea, iubirea, abnegatia, devotamentul, spiritul de sacrificiu si alte virtuti care pot incununa viata unei femei. Acolo femeia este stapana si regina vietii. In caminul sau ea implineste cea mai importanta misiune a vietii. Dar nu putem vorbi despre chemarea femeii crestine, fara sa nu ne apara icoana aceleia care in chip desavarsit a implinit acest rost in lumea intreaga. Este icoana Fecioarei Maria pe care Dumnezeu a ales-o sa fie Maica Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Maica noastra a tuturor, dupa har. Chipul ei il vedem la varsta de trei ani intrand in Biserica spre a face din viata ei o rugaciune continua catre Dumnezeu. O zarim apoi in pestera cea rece a Betleemului purtand in brate pe Mantuitorul Hristos. Cu Iisus Hristos in brate o revedem apoi in toate icoanele noastre pentru ca de fapt viata ei a fost nedespartita de viata Mantuitorului Hristos. De la nunta de la Cana Galileei unde cere binecuvantarea pentru bucuria deplina a mirilor si pana sus pe dealul Golgotei unde aduna in inima ei de maica toata durerea unei mamei, ea ramane mereu modelul viu si real spre care se cuvine sa se indrepte privirile si nazuintele femeii crestine din toate timpurile. In aceste zile de innoire a vietii se indreapta gandul nostru catre ea zicand: „Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara Marie”, in veci de veci Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
