Insumi, insqmi…
Sunt foarte multi vorbitori, chiar in randul intelectualilor, care, nestiind toate formele (indeosebi cele feminine) ale pronumelui de intarire, le folosesc la intamplare. Dam, spre ilustrare, exemplul urmator:
„Mai putin conteaza ca insusi liberalii n-au stiut sa vada dincolo de varful pantofilor…”
Dupa ce vom indrepta greseala din fraza citata (este vorba despre dezacordul gramatical „insusi”), vom scrie toate formele pronumelui de intarire, care, cum se va vedea, vor aparea in propozitii independente.
„Mai putin conteaza ca insisi liberalii n-au stiut sa vada dincolo de varful pantofilor…”
Asadar, nu „insusi”, ci „insisi” trebuia sa scrie autorul frazei citate.
In continuare, vom scrie sase propozitii cu formele masculine ale pronumelui de intarire si tot atatea propozitii cu formele feminine ale aceluiasi fel de pronume.
1. Eu insumi am vazut prabusirea elicopterului.
2. Tu insuti ai mers la Roma.
3. „Mircea insusi mana-n lupta vijelia ingrozitoare” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III).
4. Noi insene am vizitat Locurile Sfinte.
5. Voi insiva ati lipsit de la antrenament.
6. Profesorii insisi se abtin de la fumat.
1. Eu insami voi deveni studenta.
2. Tu insati ai fost accidentata.
3.Simona insasi conduce masina.
4. Noi Insene suntem gimnaste.
5. Voi inseva ati ramas corigente (corijente).
6. Ele insesi (insele) se urcara in pomi ca sa culeaga fructele care n-au cazut la scuturat.
Cifrele 1,2 si 3 indica persoanele a I-a, a II-a si a III-a, la numarul singular, iar 4,5 si 6 se refera la persoanele a I-a, a II-a si a III-a, la plural.
Pronumele de intarire au intelesurile „chiar, tocmai, si”. De regula, ele apar in urma substantivelor si a pronumelor personale propriu-zise (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele), pe care le insotesc, dar pot fi folosite si in fata acestora, ca in textul citat la inceputul articolului acestuia.
Mihai Stere DERDENA
