Lucian AVRAMESCU
Timpii care se desira de pe mosorul ceresc, vegheati de puterile nevazute ale tariei, insira si anul acesta, pe franghia lor elastica, toate ale vietii. Bucuriile copiilor, carnatii Craciunului, saracia din unele case, echilibrata de opulenta altora, toate pe fondul de iarna stearpa, cenusie, instalata in toate catunele si mahalalele. Nu tu zapada, nu tu un ger mai acatarii care sa sparga la miezul noptii nuca de cremene a pietrei. Si totusi, Anul Nou care vine peste doua-trei zile cara cu el movila de nestemate a unui eveniment rar. Unii zic, sper cu indreptatire, istoric. Intram, cu galosii nostri plini de tarana campului, in Uniunea Europeana. Pregatiti, nepregatiti, intram. Am intrat. In simetrie, statele unite ale Europei vor concura Statele Unite ale Americii, capatul de axa de dincolo de Ocean. Ramane de vazut ce vom fi noi – Texasul, Connecticut sau statul New York! Dupa primirea oficiala, cu iscalituri in cartea de onoare de la Bruxelles, inmanarea buletinului de identitate europeana si preschimbarea Romaniei dintr-o tara de piatra si cernoziom intr-una de turta dulce, asteptam acasa sarbatorile, Sarbatoarea. Cum au pregatit regizorii nostri politici si artistici ceremonia?
In Bucuresti spectacolul butaforic de la Intercontinental – Teatrul National il va avea din nou – se putea altfel?! – erou principal pe Traian Basescu, jucausul nostru presedinte. Nu-i zic jucator, ci jucaus. Se muleaza mai bine pe conturul sau desenat din giumbuslucuri. Era un film prin tineretea mea care se chema, mi se pare, ce vraji a mai facut Samantha sau soacra-mea, nu-mi amintesc exact. Oricum, soacra, personaj in toate imprevizibil, intra pe horn, schimba prajiturile de pe masa cu pietre de rupt dintii sau isi mazgalea, amuzandu-se, ginerele. Ce mai cloceste domnul Basescu anul acesta? – m-a intrebat un amic. Ce cotcarii mai face? Nici una, am raspuns eu sec. Intram in Uniunea Europeana. E un moment solemn care cere, dincolo de artificii, hora mare si sticle sparte de pereti, o anume sobrietate. Presedintele, in consecinta, incheiat la toti nasturii, chiar daca solemnitatea cu care va fi manjit va fi una de imprumut, o va purta.
As! De cateva zile in centrul Capitalei se fabrica, pe formula gradinilor Semiramidei sau a franghiei de la circ, un fel de punte. Puntea va lega scena Teatrului National cu ceasul din intersectia Universitatii. Pe puntea asta atarnata peste stalpi si reclame va circula presedintele Basescu, in uralele multimii, cu sau fara sticla de sampanie in mana si isi va rosti discursul de An Nou. Nepoata-mea crede ca presedintele va fi imbracat ca in Lacul Lebedelor, inchipuind o balerina mica. Eu nu cred. Nu ca seful statului nu s-ar preta la o asemenea deghizare, dar oricat de caloric va fi spritul din acea noapte, tot ii va fi frig.
Spectacolul la trapez inchipuit de presedinte va fi semnul ultim care va marca intrarea noastra definitiva in Uniunea Europeana. Nu ne dezicem de noi insine. Intre timp, carcotasa presa occidentala isi avertizeaza cititorii sa se tina bine de buzunare si sa-si verifice ciclic portofelul, fiindca au venit confratii din Est, romanii si bulgarii.
