Cuvant la Duminica a XXII-a dupa Rusalii
Cine nu cunoaste pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar ? Ca si alte invataturi ale Sfintei Scripturi ea infatiseaza o realitate in mijlocul careia traiesc oamenii.
De o parte bogatul al carui nume Sfanta Evanghelie nici macar nu-l spune, poate pentru ca el nu era singur ci se aflau multi ca el, care se imbracau in porfira si vizon, traiau in mare lux si in imbuibare, in petrecere si in desfranare, in uitare de Dumnezeu si de oameni.
Cu infatisare stralucitoare, dar cu inima intunecata si lipsita de orice podoaba. Trupul imbracat in matase, iar sufletul invaluit in viclenie, inselaciune, mandrie, avaritie, desfranare, furt si alte haine intunecate ale pacatelor. Orb la suferintele celor din jurul sau, surd la strigatul dupa ajutor si nesimtitor, indiferent la toata mizeria din jur. De cealalta parte saracul Lazar. Vrednic de iubit nu pentru saracia lui materiala, ci pentru bogatia lui spirituala. Scriptura nu ne indeamna sa iubim saracia in sine si nici sa o dorim. Ea ne invata sa iubim si sa ajutam pe cei care din foarte multe pricini si de multe ori fara voia lor, ajung intr-o astfel de stare.
Lazar nu si-a pierdut in timpul durerii nici credinta in Dumnezeu, nici increderea in oameni, nu si-a pierdut rabdarea si in inima lui n-a incoltit ura sau pornirea de a se razbuna pe cineva. De aceea, atunci cand oamenii l-au uitat si bogatul nu s-a aplecat spre el, macar cu faramiturile care cadeau de la masa lui, atunci l-a cautat iubirea lui Dumnezeu si i-a invaluit sufletul cu bunatatile netrecatoare ale imparatiei sale.
„Flamand am fost si nu mi-ati dat sa mananc, bolnav am fost si nu m-ati cercetat, gol am fost si nu m-ati imbracat”. Aceste cuvinte ne aduc mereu aminte ca este vremea sa-i ajutam pe cei saraci si pe cei bolnavi, fiindca ei sunt fratii nostri, ca ajutandu-i pe ei implinim insasi voia Lui Dumnezeu, care ne ajuta sa ne imbogatim in fapte bune si sa dobandim astfel mantuirea sufletelor noastre in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
