Folclorul o ia pe aratura
Orasul Busteni a gazduit, in ultimele zile, cea de-a doua editie a Conferintei Nationale a Etnologilor din Romania. Manifestarea este organizata de Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova si se desfasoara la hotelul Alexandros din localitate. In alocutiunea sa, viceprimarul orasului Busteni, Nae Savel, a propus organizatorilor sa faca din Busteni locul permanent de desfasurare a acestei conferinte. Mai ales ca subiectele abordate au dovedit ca sunt multe de luat in seama in acest domeniu.
Sesiunea de comunicari a fost deschisa prin lucrarea d-nei Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu” din cadrul Academiei Romane, si prin cea a d-nei Georgeta Stoica, cercetator la Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti” si presedinte al Asociatiei de Stiinte Etnologice din Romania.
In lucrarea sa, „Folk sau Fake, Festivalul de folclor, scena si culisele”, Sabina Ispas s-a referit la felul in care festivalurile folclorice degenereaza, pierzand orice urma a intentiilor care le-au dat nastere. Folclorista a dat ca exemplu recentul Festival National de la Navodari, desfasurat in luna august, care, in opinia sa, a fost „ceva infiorator”. Potrivit Sabinei Ispas, aceste evenimente, necesare pentru a favoriza intalnirea publicului cu traditiile populare, duc o totala lipsa de critici de specialitate: „Evaluarea oricarui spectacol se face de catre un critic. Asa cum exista critici de arta dramatica sau de film, si spectacolele de folclor ar trebui sa fie supuse unei examinari critice. Or, in tara noastra, nu exista un astfel de critic. Cronicile sale ar trebui sa fie prezente in presa, iar prin ele sa se traga linia de demarcatie intre elementele genuine de folclor dintr-un spectacol si elementele care n-au nici o legatura cu folclorul autentic”.
Casele traditionale – „daramate” de noul indoielnic
Tot la pericolul invadarii spatiului traditional de catre non-cultura s-a referit si Georgeta Stoica, in lucrarea „Turism cultural si turism industrial”: „Dupa cel de-al doilea razboi mondial, toate tarile care au suferit distrugeri au incercat sa-si restaureze muzeele si cladirile cu mare valoare istorica. In felul acesta, patrimoniul cultural a fost scos in evidenta si introdus in circuitul industriei turistice”. Potrivit cercetatoarei, industria turismului s-a dezvoltat bazandu-se pe turismul cultural, lucru nu tocmai fast pentru destinul spatiilor culturale. Cum industria turismului este conditionata de existenta rentabilitatii, obiectivele culturale au fost asaltate de foarte multi vizitatori. Georgeta Stoica spune ca la aceasta rascruce se gaseste si turismul rural din Romania. In regiuni cu traditii culturale bogate, sunt cumparate terenuri si se construiesc pensiuni turistice in stiluri arhitecturale indoielnice, care modifica si perturba elementele autentice ale zonelor. „Pentru locuitorii regiunilor traditionale, acest fenomen reprezinta un avantaj imediat: se reface infrastructura, cresc veniturile populatiei, se diminueaza somajul. Cu toate acestea, in timp, apare banalizarea patrimoniului cultural si se pierde identitatea culturala a unui loc, producandu-se o hibridizare intre traditional si modern. De asemenea, ne confruntam si cu fenomene de alt ordin: creste competitia dintre localnici, se modifica felul de a fi al acestora si li se bulverseaza stilul de viata”. In opinia cercetatoarei, singura forma de a tine in frau acest fenomen este dezvoltarea bazata doar de proiecte, astfel incat pe masura ce capitalul turistic se dezvolta, capitalul cultural al unei regiuni sa nu regreseze. Georgeta Stoica recunoaste insa dificultatea trecerii de la vorbe la fapte: „Sa faci proiecte e usor, dar sa le pui in aplicare e mult mai greu. Totusi, daca nu vom reusi acest lucru, vom pierde un patrimoniu irecuperabil”.
Ionut STANESCU
