Orient Express-ul a pornit la drum, prima oara, in 1883, acea expeditie avand drept punct intermediar orasul romanesc Giurgiu. Aici, pasagerii au fost nevoiti sa se suie intr-un feribot si sa traverseze Dunarea, plecand spre Istanbul cu un alt tren. Ulterior, aceasta calatorie de lux si-a diversificat rutele, cunoscand cea mai mare voga in anii 1920, cand s-au construit cele mai multe garnituri de tren. Din aceasta perioada (1926) dateaza si cel mai vechi vagon ce a fost prezent duminica in Gara Sinaia, celelalte fiind construite intre anii 1928-1940. Incepand cu 1977, pe caile ferate ale lumii nu a mai rulat nici un Orient Express, acest serviciu fiind abandonat de catre companiile publice care il aveau in custodie. El a fost reluat insa de o companie privata „Venice Simplon Orient Express”, din 1982. Firma, patronata de un englez pe nume Sherwood, a achizitionat foarte multe vagoane de epoca si le-a reconditionat deschizand aceasta afacere.
Trenul prezent duminica in Gara Sinaia apartine acestei companii. Cu o saptamana in urma, el a oprit in aceeasi gara, venind de la Paris si ducandu-se la Istanbul, pentru ca duminica sa stationeze aici in drumul dinspre Istanbul spre Venetia – capatul calatoriei. Cele doua excursii Paris-Istanbul si Istanbul-Venetia nu s-au desfasurat cu aceiasi pasageri. Prima calatorie a costat 6.500 de euro, in vreme ce a doua, putin mai scurta, 6.000 de euro. Doar in aceasta perioada traverseaza Orient Express-ul Romania (sfarsitul lui august – inceputul lui septembrie), compania Venice Simplon organizand astfel de calatorii, de-a lungul si de-a latul Europei, in intervalul martie – noiembrie al fiecarui an.
* Suedezii au facut sa dispara 35 de calatorI
Trenul de duminica avea 15 vagoane: 9 cusete, 4 vagoane restaurant (1 vagon bar) si 2 vagoane pentru personalul de intretinere. Aceasta era o varianta usor subdimensionata, lungimea standard a simplonului venetian fiind de 17 vagoane. Totusi, nici in cele 15 vagoane nu au intrat atatia pasageri cat s-ar fi putut. Astfel, au fost imbarcati 85 de calatori, desi ar fi fost loc pentru 120. Motivul nu a fost lipsa cererii de bilete, ci faptul ca multi dintre suedezii urcati la bord au solicitat cusete duble, ceea ce a facut ca spatiul de cazare al vagoanelor sa se micsoreze. De la Peter, unul dintre cei doi ingineri imbarcati pe Orient Express, am aflat ca, in cea mai generoasa varianta a sa, simplonul care traverseaza Romania poate primi 180 de oameni. Cusetele sunt prinse la coada si in capatul trenului, in vreme ce vagoanele restaurant si vagonul bar sunt in centru. Un pian mobileaza vagonul bar, iar un butic de suveniruri se numara printre dotarile vagonului restaurant Oriental. De la acest butic, calatorii isi pot cumpara suveniruri. La capatul calatoriei, zelul lor colectionar se poate abate insa si asupra unor piese de mobilier ale trenului – scoase, de asemenea, la vanzare: lampi, perdele, tapiserii.
* „N-ati fost niciodata in Jamaica?!”
La putin timp dupa ce trenul a tras in gara – ora 12,30 – pasagerii s-au imbarcat in niste autocare luand calea Castelului Peles, a carui vizita o aveau in program. Cat trenul a zabovit in gara, vagoanele au fost inconjurate de curiosi, care faceau poze si se ridicau pe varfurile picioarelor pentru a privi inauntru. Usile trenului erau bine ferecate de catre personalul, de altfel, amabil al trenului. Chelneri, bucatari, stewarzi luau aparatele foto intinse de oameni pe ferestre, fotografiau interioarele, apoi le returnau. Personalul trenului este gazduit in 2 vagoane si numara 45 de lucratori: 6 bucatari, 1 sef, 8 stewarzi, 8 chelneri, 3 barmani, 4 spalatori de vase, 1 vanzator (la buticul din vagonul restaurant Oriental), 1 pianist, 2 manageri etc. In vreme ce bucatarii sunt francezi, seful Christian fiind el insusi de aceasta nationalitate, chelnerii sunt italieni. In privinta stewarzilor, o clasificare etnica este greu de facut. Cand turistii din Sinaia roiau in jurul trenului admirandu-l, fereastra de la un vagon a fost lasata in jos, iar prin dreptunghiul fara geam a scos capul un negru zambind cu gura pana la urechi. Se numea Rupert si era din Jamaica. Contempland muntii sinaieni, Rupert evoca taramurile Caraibilor: „Plaje mari, vegetatie bogata si soare tot timpul anului, spunea zgribulindu-se in costumul sau cu vipusti. In Europa, verile sunt infernale. Te sufoci. La noi adie mereu vantul. E ca in paradis. N-ati fost niciodata in Jamaica?!”, se minuna ciocolatiul.
* Indiscretii lor, peste curiosii nostri
O fanfara militara le-a tinut calea pasagerilor la revenirea pe peronul garii. Abia atunci curiosii au avut ocazia sa-i studieze de aproape pe bogatasii care dadusera atatia bani pentru a merge sase zile cu un tren: zambete glaciale, costumatie fina, priviri absente. Pe peron, s-au amestecat si turisti straini care isi faceau vacanta la Sinaia, fotografiind si agitandu-se pe sunetele valsului „Valurile Dunarii”. Singura cale de a-i deosebi pe adevaratii pasageri ai Orient Express-ului de diletanti, vorbitori ai acelorasi limbi, era firul de gladiola pe care cei dintai il primisera de la unul dintre organizatori. Trenul a pornit din gara la ora 17,40, calatorii simplonului facand cu mana spectatorilor, in timp ce fanfara isi intona ultimele acorduri.
Ionut STANESCU
