Tata Floarea, de pe dealul Tisei, are 72 de ani, doi copii la oras, care o viziteaza o data pe an si cinci nepoti care n-o prea stiu. Tata Floarea sapa singura un petic argilos de teren, unde cultiva, intr-o parcelare inteleasa doar de ea, cateva cuiburi de cartofi, fire razlete de rosii, pastai pe arac. Tata Floarea a fost in vremea lui Ceausescu saraca. Saraca a ramas si in capitalism. Cu fiecare an, casa i s-a povarnit si saracia a devenit mai adanca. Saracia din vremea lui Iliescu suporta comparatii cu saracia din vremea lui Basescu. Ii pare, acum, mai neomenoasa. S-au scumpit toate, zice tata Floarea, preturile la litrul de ulei si la kilul de sare fiind, pentru ea, singurele elemente de atingere cu politica. Altfel, tata Floarea a ramas completamente virgina la capitolul politichie. Nu stie nici un nume de ministru, nu intelege ce-i ala Parlament. Stie doar ca, an de an, se scumpesc uleiul si sarea.
Intre timp, viata politica romaneasca se consuma avantat intre un dans la mare al presedintelui Basescu (mult mai topaie prin carciumi omul asta) si un ligament bandajat al premierului Tariceanu. O intrebare prezenta in gazete este unde va merge domnul Radu Timofte, inca sef peste spionii interni. Adica va fi ambasador dupa reteta exersata de Costin Georgescu, va face ca Magureanu partid, se va pensiona in munti? Destinul domnului Timofte intereseaza o tara plina de spioni. Ei sunt, pricep, si in redactii, si in Parlament, ocupa fotolii de ministri si conduc marile afaceri private. N-avem urcusuri la nivelul de trai, avem in schimb cresteri spectaculoase la capitolul servicii secrete. Ca numar de structuri si ca numar de ofiteri. Ce grad o avea femeia de serviciu de la A.M. Press? Ce ofiteri sub acoperire or fi in redactia pe care o conduc? Ma uit, de cateva zile, cu o atentie incordata la secretara mea Mihaela, fata care lucreaza cu mine de ani. O fi general?
Spionita ne-a cuprins pe toti. E subiectul lansat si relansat intre doua batute si cu ciardas de Generalul Flota. Spioni, spioni si iar spioni. Securitatea lui Ceausescu incepe sa ramana faza idilica a serviciilor secrete, reumflate cu pompa de presedintele in exercit. Interesandu-ne toti de soarta postactiva a lui Radu Timofte, am uitat cu desavarsire de tata Floarea. Dar a interesat vreodata pe cineva destinul tatei Floarea? Politica face abstractie de tata Floarea. Ea figureaza doar numeric la capitolul cap de locuitor. Ea isi praseste singura porumbul si este mai presus de banuiala ca ar fi spion. Nefiind spion, tata Floarea nu conteaza.
