Luiza RADULESCU
Am mai scris, chiar in acest colt de pagina, ca pe un pat de spital si dupa gratii oamenii sunt, intr-un fel, egali. Pe cei din urma sa-i lasam in plata Domnului ca, pana la urma, dorm exact cum isi astern. Si, intre noi fie spus, nu dorm chiar rau, iar de mancat mananca mult mai bine decat cei spitalizati.
Asupra celor care s-ar putea afla in prima situatie vrem sa insistam de aceasta data. Fiindca boala nu se uita la om si nici accidentele de circulatie-care sunt multe si grave in Prahova- nu aleg. Ce vrem sa spunem prin aceasta?! Ca in Salvarile care isi croiesc , cu mare dificultate, drum printre masinile conduse,in cele mai multe cazuri, de soferi …orbi si surzi, se poate afla o persoana apropiata oricaruia dintre noi: mama,tata, frate, sora, sotie, copil sau chiar conducatorul care se incapataneaza ,in anumite momente, sa se creada Dumnezeu ! Si nu este vorba despre un sofer, doi, ci despre prea multi dintre ei. Si daca n-or sta cu totii rau cu auzul si cu vazul, apoi numai inconstienta ii face pe aceia care, nu numai ca nu creeaza spatiu de trecere pentru Ambulante- asa cum cere legea – sa le mai si taie calea si sa se ia la intrecere cu ele.
Parcurg, in fiecare dimineata si seara tarziu, cativa kilometri buni in afara Ploiestiului. Trecand, de fiecare data, prin fata portii Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti. Si intersectandu-ma, aproape fara exceptie, cu cel putin o masina a Salvarii. Urla sirenele ca nebunele, se invartesc girofarurile dar de-gea-ba !!! Nu se dau la o parte, ferite-ar sfantul, decat vreo doi-trei soferi. Ceilalti ar fi in stare sa se puna de-a curmezisul drumului numai sa nu le-o ia Salvarea inainte. Am vazut de cateva ori bune o aceeasi scena: salvarea blocata intr-un trafic devenit de doua ori mai infernal prin inconstienta celor care nu inteleg ca fiecare secunda poate sa insemne pentru cel sau cei aflati in drum spre spital supravietuirea sau moartea. Suntem preocupati cu totii, avem fiecare dintre noi propriile griji, dar exista situatii cand egoismul trebuie depasit. Lasand la o parte prevederea legala: e vorba, pana la urma de omenie. Am vazut, cu putine ore inainte de a scrie aceste randuri, scena pe care o relatam mai sus. Directorul Serviciului de Ambulanta Prahova mi-a vorbit, nu o data, despre acest aspect. Care, subliniez, nu este un moft,ci o chestiune de viata si de moarte. Boala si accidentele de circulatie nu vin intr-o mie de ani . Oricine, oricand, poate sa fie cel ales. Si ar fi pacat sa se afle in Salvarea care abia isi croieste drum spre spital !
