Luiza RADULESCU
Ca recent, doua batrane au infundat puscaria pentru amenzi de cate 6 milioane de lei – in timp ce devalizatori de banci nici nu stiu pe unde-s amplasate penitenciarele in Romania, ca si mai recent, un sirian banuit de terorism – una dintre cele mai grave acuzatii contemporane – s-a evaporat, pur si simplu, din sanul Comunitatii Nationale de Informatii oranduita de chiar presedintele tarii, sunt ultimele dintre anomaliile la care asistam neputinciosi, de mai multa vreme. Si asta deoarece, se pare, suntem afectati de un virus regenerabil care ne atinge ba pe unii, ba pe altii, astfel incat anomaliile par a se recicla spre…deliciul macabru al tuturor.
Cred ca din acelasi motiv se produce si o situatie, cu totul anapoda, cand este sa raportam salariul lunar minim pe economie si, de exemplu, intretinerea lunara a unui detinut. Asadar, un amarat, care munceste cum poate, pe unde poate, primeste – daca primeste, totusi – vreo 3 milioane de lei intr-o luna, in timp ce pentru intretinerea unui pungas, a unui ordinar, a unui puscarias – in general, statul, deci tot noi, platim de patru ori mai mult, respectiv 12 milioane de lei pe luna!?! Pe ce se duc respectivele fonduri? Mai bine de jumatate sunt cheltuielile de personal, adica paza, securitatea puscariasilor, asigurarea tihnei vietii la racoare (si va dati seama ce rau le este pe caldurile acestor zile!). Apoi, un milion si jumatate de lei se duc pe hrana, ca aceasta trebuie sa intruneasca niste norme europene, internationale, prevazute de drepturile omului si, cum si puscariasii sunt oameni, este musai sa manance bine. E-adevarat, aceeasi prevedere generala din drepturile omului nu este valabila pentru salariatul – deci omul muncii – care este singurul beneficiar de venit intr-o familie de, haideti sa spunem, doar patru persoane; acestia pot manca doar la jumatate din ratia puscariasului, cu conditia sa nu mai dea nici un banut pe altceva. In sfarsit, alti un milion si jumatate de lei in ce credeti ca se investesc, cu buna stiinta si chibzuiala cand este vorba despre aceiasi puscariasi? In sanatate, ca nu cumva sa-i prinda vreun guturai pe racoarea din celula, pe dotarile necesare asigurarii conditiilor de confort – TV, radio, presa etc., astfel incat semenii nostri sa nu moara de plictiseala, pe investitii si reparatii capitale – adica tot un fel de efort financiar pentru ca acelora pititi sa nu li se urasca de-atata racoare.
Dar, colac peste pupaza, dincolo de toate acestea, tara mai cheltuieste pentru aceiasi puscariasi alte cateva miliarde de lei lunar. Transportul lor la si de la instante – turismul penitenciar, cum este numit – nu-i gratuit, ci pe banii contribuabilului, asa, ca sa aiba si acesta satisfactia ca a facut ceva pentru semenul ajuns dupa gratii. Ca de reintegrarea lui sociala – care ar fi trebuit sa coste ceva mai mult in detrimentul altor cheltuieli – ce sa mai spun? Cu numai 210.000 de lei „tocati” lunar nu se face…primavara, asa ca nu cred ca gresesc prea tare daca amintesc ca pentru raufacatori cel mai bun tratament, acolo unde ajung, pare fi acela compus din…apa, paie si bataie!
Dincolo de sensurile mai deocheate, poate chiar sinistre ale celor prezentate, ramane o realitate deloc linistitoare; aceea ca puscariasul roman o duce, cel putin in ceea ce priveste cheltuielile lunare, mai bine decat omul muncii. Iar anomalia, cum spuneam, nu-i singura si se va mai mentine mult timp, probabil, daca acel virus va mai persista in mintile celor care ne conduc.
