Mamutii impaiati din muzeele lumii au de regula blana stufoasa, de culoare brun-cenusie, dar, in realitate, multe exemplare ale acestor animale stravechi aveau un colorit divers – blond, negru si chiar roscat. In opinia oamenilor de stiinta, culoarea diversa a blanii mamutilor din vremuri imemoriale se datoreaza aceleiasi gene care este responsabila si de culoarea parului altor mamifere, inclusiv al omului. Comparand probe de ADN, care au putut fi obtinute din ramasitele de mamut descoperite in tinuturile vesnic inghetate ale Siberiei, o echipa de cercetatori germani a reusit sa stabileasca faptul ca gigantii blanosi din vechime erau cel mai probabil purtatori a doua tipuri ale genei Mc1c, raspunzatoare de sinteza proteinei implicate in stabilirea culorii blanii la soareci, cai, caini, insa activa si in privinta culorii podoabei capilare a omului. Cele doua tipuri ale genei Mc1c se caracterizeaza prin trei aminoacizi care “decid” daca gena va fi activa in totalitate sau partial. Gena total activa determina o culoare inchisa a blanii, iar cea partial activa – nuantele deschise. Prin comparatie cu animalele din zilele noastre, mamutii deschisi la culoare trebuie sa fi avut blana roscata sau galbuie spre alb, iar cei inchisi la culoare – neagra sau bruna. Conducatorul echipei de cercetatori, Holger Rompler, de la Universitatea Leipzig din Germania, presupune ca mamutii nu-si schimbau culoarea blanii odata cu inaintarea in varsta si niciodata nu incarunteau. ”Nu stim insa cu exactitate de ce oamenii sunt supusi procesului de incaruntire”, a specificat el.
