Slujbe pentru gasirea caii drepte, la Penitenciarul Ploiesti
Capela cu hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Si inca, pentru a fi in ton cu mediul, s-a mai gasit un loc si pentru un un altul: Sfantul Varvar Talharul. Ultimul, dupa cum e scris in cartile bisericesti, a facut de petrecanie la peste 200 de oameni. Printre victime, si doi preoti ! De ce-i sfant acum ? „Pentru pocainta sa, de care a dat dovada dupa ce a constientizat gravitatea faptelor sale”, ne spune parintele capelan al Penitenciarului Ploiesti, Mihai Dinu. Cum de-a ajuns sa fie pictat chiar acolo, dupa gratii ? Pai, tocmai aici este schepsisul. Sa fie pilda de indreptare pentru infractorii care au gasit domiciliu fortat la puscaria cu pricina.
Duhovnicii afla mai multe decat procurorii
Dupa gratiile Penitenciarului Ploiesti se tin slujbe, in fiecare saptamana sau, dupa caz, in oricare zi. Ultima ipostaza presupune prezenta detinutului in fata preotului pentru o spovedanie sau impartasanie. Unele marturisiri ar fi interesante pentru un procuror sau politist. Detinutul se caieste si pentru alte fapte decat cele pentru care a fost condamnat ! Carevasazica, celebrele „AN”-uri (Autori Necunoscuti -n.n.) s-ar putea ascunde chiar in puscarii. Cum reactioneaza parintele unitatii in astfel de cazuri ? „El, detinutul se descarca sufleteste, si se impaca cu Dumnezeu. Asta pe de o parte. Pe de alta, ma incarca pe mine cu o astfel de povara. Sigur, taina spovedaniei e sfanta, nu pot declara acest lucru autoritatilor, in schimb, incerc eu sa uit cat mai repede ceea ce mi-a spus acesta”.
Cadrele vin la capela ? Da si nu prea. „Sunt ocupate cu alte treburi, nu au timp. Sunt insa si cazuri in care personalul vine pentru a se spovedi” (Mihai Dinu).
Cununie in puscarie
In decursul celor sase ani de cand se ocupa cu randuielile sfinte printre detinuti, a oficiat si doua casatorii. Nu sambata sau duminica, asa cum se face in libertate, ci in cursul saptamanii. Cum decurge ceremonia ? „Emotionant. Atat pentru mine, cat si in cazul mirilor. Se plange… Sunt lacrimi de bucurie, dar si de tristete. Mireasa vine aici, in capela, alaturi de nasi. In functie de aprobarea comandantului, pot fi primite si alte persoane. Oricum, este ceva care te misca. Daca in civilie parintii plang de bucurie, aici curg lacrimi de tristete. Dar, asa sunt regulile. Ei lacrimeaza, slujba se deruleaza”. Intrebat daca cele doua cununii au fost oficiate asa, in graba, parintele unitatii a negat acest lucru. „Taina cununiei este sfanta. Sunt, intr-adevar, oamenii de paza, care asista, conform regulamentului, la eveniment, dar totul este facut asa cum se cuvine”.
Tinerii gasesc mai usor calea cea dreapta
Mahnirea parintelui capelan apare atunci cand unii dintre detinuti iau in desert numele Domnului. „Ma doare sufletul cand ii vad dispretuitori sau privind zeflemitor rolul bisericii. Le dau totusi binecuvantarea si tot sper ca, intr-o zi, vor calca si ei pragul capelei”. Intrebat ce categorie de condamnati frecventeaza mai des biserica, interlocutorul nostru ne-a precizat ca ponderea este aproximativ egala, atat in privinta celor mai in varsta, cat si a celor tineri. Sau, indiferent de fapta pentru care se face vinovat. Un program special – „Educorel” – a fost pus la punct in cadrul penitenciarului, avand ca obiect educatia prin religie. „Tinta” o reprezinta segmentul de arestati tineri si minorii condamnati, care mai pot fi inca adusi pe calea cea dreapta.
***
Apelul parintelui Dinu de a-ti iubi aproapele, indiferent de fapta savarsita depaseste zidurile puscariei. In opinia-i, „societatea are un cuvant greu de spus in cazul celor care isi ispasesc pedeapsa. Sunt multi care intr-un moment de ratacire au comis o infractiune, iar apoi ies din inchisoare cuminti. Pe de alta parte insa, daca persista reticenta de a nu fi angajati pe motiv ca au cazier, riscul de a comite din nou o faradelege creste. Cred ca altfel ar sta lucrurile daca ei nu ar mai fi priviti cu suspiciune”.
Fl.TANASESCU
