PRO-ACTIV: DAI SI FUGI !
Incalcita mai este vorba romaneasca, mai ales cand cineva doreste ca spusele sa nu-i fie deslusite de nimeni! Mi-am aruncat ochii, zilele trecute, pe o prezentare a strategiei de securitate, elaborata prin cotloanele Cotrocenilor, si recunosc ca din toata filozofia in care a fost imbrobodita lucrarea nu am ramas decat cu… rolul pro-activ al tuturor actiunilor pe care urmeaza sa le intreprinda Romania si romanii in concertul luptei pentru securitate mondiala. Dar uite ca si eu am scapat haturile si-i dau cu vorbe gaunoase ! Asadar, in opinia intaiului statator de la Cotroceni, Romania trebuie sa aiba „un rol pro-activ mai pronuntat pentru solutionarea problemelor de securitate”. Tot pro-active trebuie sa fie si „contracararea riscurilor si amenintarilor”, si „prevenirea conflictelor”, si „managementul eficient al situatiilor de criza”, si „participarea la promovarea si la constructia securitatii si prosperitatii in vecinatatea Romaniei si zonele de interes strategic”. Dupa cum ar trebui adoptate si aplicate masurile de tip – ati ghicit – pro-activ, dar atentie, si anticipativ, pentru „contracararea eficienta a terorismului international structurat si a proliferarii armelor de distrugere in masa” si…tot neamul loooorrr, Doamne miluieeesteee! Ca si Ceausescu i-ar fi invidiat pe autorii unui asemenea document, pe care el nu a mai apucat sa-l adopte. Cand vezi asa ceva nu poti decat sa… dai si sa fugi , ca sa nu-ti scrantesti, cumva, mintea.
Cam astfel a procedat Traian Basescu, recent, cand – in fata florii cea vestita a procurorilor, a criticat o hotarare semnata de prietenul Tariceanu cu privire la o colaborare, pe sest, cu elvetienii care puteau beneficia de niste lucrari fara licitatii, atentie, intr-un domeniu strategic, ca de astea vorbim, nu? Atunci, Basescu a zis-o – adica a dat – si a sters-o cu alte treburi, lasandu-l cu ochii in soare pe premierul Tariceanu care, dupa ce a recunoscut, timid, ca hotararea ar avea nuanta unei erori, a…dat-o si el pe bancuri! S-a luat astfel, de Ivan, cel cu Volga, care, de fapt era …bicicleta si nu masina, iar pe de-asupra nu fusese improprietarit cu ea, ci, invers, ii fusese subtilizata. Cum in toata povestea nu s-a implicat nimeni pro-activ pentru descoperirea faptasilor, nu ne ramane decat sa credem ca, intr-adevar – si cand vine vorba despre texte filozofice, este mai bine sa dai si-apoi sa fugi, cat te tin picioarele !
Leon CHIRILA
