“Arhitectura” Ploiestiului s-a schimbat. Au iesit cersetorii in strada
Mai intai te-ntrebi de unde-au iesit. Apoi, faci legatura intre caldura asta, atipica, din februarie si ceea ce a intrat in tiparele urbei: cersetoria. Aproape la orice capat de pasaj, prin gari, autogari sau, daca locurile sunt ocupate, chiar pe strada, ii intalnesti pe ei, cei care implora milostivenia semenilor. Lumea zice ca anumite spatii sunt concesionate. Sau, mai corect spus, autoconcesionate. N-ai voie sa-ti faci „carte de munca” in zona galeriilor comerciale, fiindca te usuie o tiganca, stapana casei stabilindu-si „firma” in acel perimetru. Daca te-apuci s-o intrebi de sanatate, biseaza o injuratura din doua motive. Ca nu i-ai dat nici un sfant si apoi, domnule, de ce-o fotografiezi ? Chestia cu dreptul la imagine, ca nu-i persoana publica .
***
Solutia de compromis ar fi caldaramul. Si, pentru a-ti atinge coarda sensibila, intinsa de-a curmezisul, chiar in fata Policlinicii Militare, o alta „victima”, banuim, noi tot din etnia roma, nu zice nimic. Ba, chiar este pasnica. Nu refuza dialogul, numai ca ne raspunde in doi peri. Unde sta ? Nicaieri. Are rude ? Nu. Unde doarme ? Liniste. Adica nu raspunde. Unii trec oripilati, altii se scotocesc de un ban mai vechi sau mai nou. O tanti care se vede treaba, oscileaza inte sentimente: „Domnule, dar asa ceva nu-i posibil. Trantita in strada ? Apai, Dumnezeu sa ma ierte, mi-oi face si vreun pacat”.
Intrarea de la pasajul Omnia. Ceva s-a schimbat acolo. Si nu la marfa ne referim, ci la persoana care sta de veghe. Iti ureaza sanatate, fericire, noroc si ce mai vrei tu, numai sa-i dai ce vrea el. Un ban, ce altceva ? Iar daca ti-o ia imaginatia un pic razna, zici ca-i Charon reincarnat. Nu-ti cere obolul pentru lumea de apoi, ci ca sa ajungi in statie la 35. Daca esti superstitios, ii dai, fiindca poti avea noroc sa-l prinzi pe-ala baratul, de care ai nevoi, nu simplu.
La Hale, ce sa mai zicem ? Sunt sumedenie. Locurile, cum spuneam, ar-vunite. Daca-i dai un covrig, se uita chioras la tine. Si s-ar putea sa n-ai norocul de a gasi arpagicul pe care-l cauti. Iar vizavi de zona cu trufandale, un altul, care iti cere bani de paine. Nu paine, ci bani, sa fim bine intelesi. In fapt, acolo, pe platou, colcaie cei mai multi. Tarabagiii au spatiile inchiriate, aidoma si cersetorii au arealul lor.
Cobori din tramvai, pe George Cosbuc si te vede venind. Ti-ar spune c-ai mai avea o viata daca-i pasezi sfantul. Pentru cersetoarea in cauza, intinsul mainii a devenit, precum obieciurile astea proaste – fumat, baut cafea, injurat guvernul – un tic. Nici o grija, te ia la rost daca nu-i dai macar biletul, fie el si compostat.
***
Daca esti din oras, cateva dintre figuri chiar iti sunt familiare. Aceleasi locuri, aceleasi fete. Arhitectura se mai schimba. Iar ei fac parte din arhitectura, dar nu suporta „imbunatatiri”. Modernizarea nu-i vizeaza si pe ei, sunt un fel de monumente istorice.
Si ce daca cersetoria si vagabondajul sunt interzise de lege, iar codul penal incrimineaza faptele cu pricina ? De la Primarie (director Politie Comunitara, Carmen Musat), ni se spune ca „a eradica acest fenomen inseamna munca in zadar. Noi ii urcam in tren pe cei care nu sunt din Ploiesti, dar revin. Avem probleme si cu <
Pai, daca tot n-are nimeni ce sa le faca, venim si noi cu o propunere. Anume, sa fie perceput impozit pentru castigul realizat, poate mai creste bugetul consiliului local…
Fotoreportajul a fost realizat ieri, in mai putin de o jumatate de ora. Era cald si frumos. De-o mai tine vremea asa, ne-ar bate-un gand sa intrebam cati cersetori sunt la mia de locuitori in Ploiesti. Probabil ca vom fi pe primele locuri in top, dupa Capitala…
Fl.TANASESCU
Foto: Fl. NICOLESCU
