Nu aveti dreptul sa stiti cine polueaza aerul din Ploiesti
Toata luna decembrie, cu precadere la lasarea serii, dimineata si-n timpul noptii, neaparat cand se pregatea sa ploua sau sa ninga, ploiestenii au fost nevoiti sa suporte un miros accentuat de gaze. De mercaptan, spun unii. Sau de hidrogen sulfurat ori dioxid de sulf, cred altii. Si de la Revelion incoace am respirat, cu generozitate, acelasi parfum stanjenitor si oarecum greu pentru plamani. Ieri dimineata si, din nou, pe la orele pranzului, misteriosul „distribuitor” ne-a servit „ratia” de miros. Spunem „misterios” fiindca, oficial, nu se stie cine elibereaza in aer substantele urat mirositoare. Si tot oficial am mai aflat un lucru: fiti calmi, indicatorii masurati s-au situat sub limita legala maxima admisa, calitatea aerului nefiind nicicum afectata. Ca de obicei – iar acesta este punctul nostru de vedere – acest miros, pe care nu putem sa-l numim poluare, atata vreme cat se incadreaza intre limitele legale admise, altminteri intram in conflict cu Romania si cu agentii economici, se pierde intre prea multele, nepusele la punct si slab dotatele tehnic institutii ale statului.
***
Nici dupa o luna nu se cunoaste cine elibereaza in atmosfera mirosul care ne deranjeaza pe toti. In Ploiesti, oficial nu avem poluatori. Avem doar agenti economici potentiali producatori ai unor fenomene de poluare. Asa e legislatia din Romania, zice-se. Toata lumea da cu presupusul ca vinovate ar fi rafinariile. Agentia de Protectie a Mediului si Garda de Mediu se feresc sa dea un nume. Directorul executiv al APM Ploiesti, Camelia Steliean (foto 1) ne-a declarat ca, atata vreme cat indicatorii masurati nu au depasit concentratia maxima admisa, nici nu poate fi vorba despre poluare si nu pot fi nici declansate procedurile de identificare a agentului economic care produce disconfortul. Iar pana acum, potrivit acestei institutii, nu s-a depasit nici un astfel de indicator. Numai aerul nostru a fost viciat! Exagereaza ploiestenii. Avem narile sensibile rau…
***
Masuratorile se efectueaza, zilnic, in zece puncte din oras. Monitorizarea calitatii aerului nu se face insa automat, ci cu dispozitive putin depasite. De exemplu, ele nu pot indica, pe loc si la o anumita ora, concentratia unei substante din atmosfera, ci masoara indicatorii in 24 de ore, oferind rezultatele abia dupa o zi. Fidelitatea datelor poate fi pusa, deci, la indoiala. Ne gandim noi. Nu si cei de la APM. Doamna director chiar ne-a banuit ca vrem sa discreditam institutia in aceasta incercare a noastra – justificata din toate punctele de vedere – de a afla cine ne infecteaza aerul. Aparatura APM abia astazi a fost in stare sa citeasca indicii masurati ieri toata ziua, si nu numai in intervalul orar in care s-a produs incidentul.
***
Nici Garda de Mediu, cea care are atributii de control (inspectorii APM nu au voie, dupa lege, sa intre pe poarta agentilor economici), n-a ajuns mai departe. Culmea, nici nu poate declansa, conform afirmatiilor comisarului sef, Stefan Popescu (foto 2 – domnia sa este absolvent de Drept si nu are treaba, din punct de vedere al profesiei, cu ceea ce face institutia), procedurile de identificare a firmei, atata vreme cat nu se intrunesc conditiile pentru a denumi „poluare” ceea ce se petrece in Ploiesti. Sa fie vorba doar despre un hatis birocratic imposibil sau si de incapacitatea institutiilor statului de a reactiona asa cum se cuvine? Aici exista o teama teribila de a se face publice afirmatii neacoperite de documente, fiindca Garda ar putea fi tarata in procese de firma al carei nume ar fi pus in legatura cu o eventuala poluare. Trebuie sa faca o munca de Sherlock Holmes pentru a demonstra de unde vine acest miros.
***
Primaria Ploiesti tot cam pe aici s-a infundat. Viceprimarul Gratiela Gavrilescu a dat, ieri, vreo 30 de telefoane, dupa cum ne-a declarat, pentru a face ceva. Si n-a facut. Nu poate. Daca nici o primarie nu mai e stapana in orasul pe care-l conduce, in numele locuitorilor, unde Dumnezeu am ajuns?
***
Prefectura a inteles cel mai bine cum stau lucrurile. Prefectul Corneliu Popescu (foto 3) nici nu s-a mai complicat sa se agite in vreun fel. „Am pus in alerta Agentia si Garda de Mediu, mi-au transmis ca masuratorile nu indica o poluare si deci nu e poluare. De mirosul acesta n-o sa scapam niciodata, l-am simtit mai acut zilele acestea, fiindca plafonul de nori este prea jos si nu lasa emisiile sa se disperseze in atmosfera, dar nu e pericol pentru nimeni. Daca nu mai vreti miros, inchidem rafinariile”. Domnul prefect s-a aratat mult mai dispus insa sa fie acid in ceea ce priveste indoiala noastra referitoare la incapacitatea institutiilor platite din banul public de a face fata unei situatii necomplicate in fapt. „Da, dumneavoastra va indoiti de tot si de toate…”
***
Si nu credeti ca avem, cu adevarat, motiv, domnule prefect, atata vreme cat institutiile publice din subordine n-au fost capabile sa ne spuna un lucru simplu: „gazele vin din Cutare loc.” Asa ceva numai in Romania se poate intampla! Cat despre efectul emisiilor asupra sanatatii noastre, aici trebuie sa intre in scena Directia de Sanatate Publica. Raspunsul deja e usor de anticipat. Dupa onor aceste institutii, probabil trebuie sa se intample vreo nenorocire pentru a le mai curge si lor ceva sange in vene. Asa cum lucreaza acum, parca ar ascunde poluatorul de noi… Cel care, spun oamenii, in timp, ne otraveste lent dar sigur! Fiindca nimeni nu e in stare sa ne garanteze ca poluarea (Noi ii spunem poluare. Daca nu era, n-ar fi mirosit atat de puternic. Un concentrat in media admisa n-ar trebui sa miroasa astfel) chiar ne lasa sanatosi tun.
Maria Bogdan
Florin Nicolescu
