Cand secretarul de stat american Condoleezza Rice a fost in vizita in Kargazstan, in urma cu cateva saptamani, la scara avionului o astepta un dresor de soimi pentru a-i ura bun venit. Rice a parut putin ingrijorata cand dresorul i-a cerut pasarii sa se urce pe bratul ei.
La Tokyo, la inceputul anului, a fost randul lui Konishiki, un campion de sumo japonezo-american, sa o intampine pe Condoleezza Rice. „A doua zi, imaginea ei coplesita de imbratisarea lui Konishiki a aparut in toate ziarele japoneze”, a declarat un oficial nipon. La Bucuresti, se stie ca a fost intampinata de celebra gimnasta Nadia Comaneci, moment bine speculat de presa.
In pofida uzantelor diplomatice, conform carora ministrii de externe sunt intampinati fara pompa de catre omologii lor, pentru Rice, primirile cu „surle si trambite” din Biskek, Tokyo si Bucuresti nu reprezinta ceva neobisnuit. Printre diplomati, politicieni si jurnalisti, Rice a ajuns la statutul unui adevarat star rock.
Chiar si consilierii ei, atunci cand ii comenteaza popularitatea pe scena internationala, recunosc ca totul este rezultatul unei strategii atent concepute.
„Noi credem ca este foarte important ca ea sa interactioneze cu oamenii obisnuiti din tarile pe care le viziteaza”, a declarat Jim Wilkinson, unul dintre principalii ei consilieri.
Unul dintre rezultatele cele mai vizibile ale acestei strategii a aparut in cursul verii trecute, cand Condoleezza Rice s-a plasat pe primul loc in topul celor mai puternice 100 de femei din lume intocmit de Forbes.
„Comitetul de primire” de la aeroport este o parte importanta a strategiei de imagine a secretarului de stat american. Desi majoritatea punctelor de pe agenda unei astfel de vizite nu prezinta interes pentru publicul larg, Condoleezza Rice „incearca intotdeauna sa cunoasca un numar cat mai mare de persoane si sa participe la evenimente care raman in memoria oamenilor obisnuiti”, a afirmat Wilkinson.
Toate acestea i-au adus un plus de imagine si la Washington. Deja de cateva luni, Rice se straduieste sa puna capat speculatiilor potrivit carora ar tinti o functie mai importanta. „Condi vs. Hillary”, o carte scrisa de Dick Morris si Eileen McGann s-a vandut foarte bine in aceasta toamna, comenteaza The New York Times.
